Titlul apartine, de data aceasta, lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre mogulii politicii externe americane, om al practicii si al teoriei, deopotriva. Lucrarea, publicata anul trecut in SUA, are deja o versiune in limba romana, alimentind o dezbatere prezenta nu doar in Romania sau in America, ci oriunde pe glob: "Politica americana, incotro?"

Care ar fi, deci, dilema politicii externe americane? Alegerea dintre "a domina" si "a conduce", crede Brzezinski. Evident, o falsa dilema, pentru ca dominarea poate fi o metoda de a conduce, iar conducerea unui proces, fie el chiar si politica mondiala, poate sa presupuna mijloace de dominare!

In realitate, problema este alta si ea poate fi exprimata printr-o intrebare simpla: "Cum sa salvezi America de ea insasi?". Fara sa o spuna explicit, ca multi dintre compatriotii sai, fostul consilier pentru securitate al Casei Albe crede ca America si politica pe care o dezvolta la nivel international nu este o solutie la temele majore ale lumii de azi, ci a devenit parte a problemei.

Prin forta imprejurarilor, la sfirsitul razboiului rece, Statele Unite au fost impinse spre un statut special, cel de "singura super-putere mondiala". Modelele de gestiune a acestei situatii, noi pentru America, nu au fost niciodata cintarite, dezbatute serios sau alese intr-o modalitate care sa faca apel la mecanismele democratice, definitorii pentru scena politica americana.

Incet, incet, inertia, iar mai apoi un anume suflu ideologic venind din cercul "uliilor" republicani, au favorizat abordarea de tip "hegemonic". In descrierea lui Peter Bender: "Puterile mondiale fara rival formeaza o categorie de sine statatoare.

Nu accepta pe nimeni ca egal si sint gata sa ii numeasca amicus populi Romani doar pe cei care le urmeaza politica. Nu mai accepta dusmani, ci doar rebeli, teroristi si state nesupuse. Ele nu se mai lupta, pedepsesc. Nu mai duc razboaie, ci creeaza pacea. Sint enervate in mod sincer atunci cind vasalii nu se comporta ca niste vasali."

Problemele care se cer solutionate intr-un sistem international globalizat cresc in complexitate, iar abordarea "hegemonica" este, din ce in ce mai clar, inadecvata. Mai mult, observa Brzezinski, in relatiile de tip asimetric care opun America super-dezvoltata, unei structuri teroriste cum este Al Qaida, logica obisnuita a "puterii" nu mai functioneaza.

Cel slab are libertatea sa simplifice confruntarea, reducind-o la mijloace rudimentare, chiar daca spectaculoase, cum a fost cazul atacurilor de la 11 septembrie, cind avioanele civile deturnate au fost folosite pentru distrugerea unor cladiri simbol, ale Americii. Dimpotriva, cel puternic, daca urmeaza calea simplificarii, are toate sansele sa esueze.

Aceasta pare sa fie cea mai semnificativa lectie a actiunii militare din Irak. O lectie platita scump, nu doar in termenii costurile operatiunii, ai vietilor omenesti pierdute, ci si sub aspectul credibilitatii Americii in lume, al capacitatii ei de a mobiliza sprijinul aliatilor europeni, sau al altor state critice pentru zone cum sint Orientul Mijlociu sau Asia de Sud-Est.

Lumea de azi, ca si cea de miine, este una in care fenomenele de turbulenta nu mai sint exceptia unei stabilitati inghetata in formule fixe, ci regula unei lumi cu reguli tot mai putin rigide. Problemele globalizarii pot fi simplu exprimate, ele nu mai accepta, insa, solutii simplificatoare, ci complexe, definite de actiuni tip retea, mai degraba decit de "actiuni pe cont propriu".

Fara o schimbare radicala de perspectiva, politica americana va spori polaritatile care se construiesc deja fata de ea, amenintind sa transforme "epoca globalizarii" in epoca "confruntarii cu America", a unui soi de "razboi al tuturor, impotriva unuia singur", fie ca el este purtat cu mijloacele ideologiei politice sau religioase, ale economiei sau ale terorismului.

Poate ca titlul cartii lui Brzezinski este o "agatatoare" buna de marketing. Cu siguranta, insa, este o formulare gresita a problemei. Politica americana nu se afla in fata unei dileme, adica a unei alegeri intre doua variante pierzatoare.

Ea se afla in fata unei alegeri: intre "hegemonism", o cale menita esecului, in conditiile lumii globalizate, si "co-operative management", o abordare care nu exclude neaparat mijloacele de forta, dar tine cont permanent de imperativele de eficienta ale sistemului.