In ciuda scaderii dobanzilor, economisirea in lei poate fi aleasa pe termen scurt, iar dolarul va oferi surprize placute investitorilor cu apetit de risc.
In ultimii ani presiunea mare la vanzarea de euro a facut ca leul sa se afle inca intr-o postura confortabila, BNR cumparand masiv pentru a nu lasa cursul sa cada foarte mult (principalul risc pe care il presupune aprecierea leului este dezechilibrarea balantei comerciale: exporturile sunt descurajate si se poate produce o noua hemoragie a importurilor).
Plasamentele in lei raman inca avantajoase pe termen scurt, in ciuda scaderii abrupte a dobanzilor. Asta pentru ca economiile in valuta sunt remunerate totusi sub cele in moneda nationala. Pana de curand, argumentul forte al celor care pariau pe leu era aderarea la UE.
Aceasta presupune o crestere graduala a veniturilor (preturile se vor alinia mult mai rapid), fapt care se va realiza atat prin cresteri salariale, cat si prin aprecieri ale monedei nationale fata de euro in termeni reali (cursul leu-euro va creste in fiecare an mai putin decat inflatia).
Acum, aprecierea monedei nationale a depasit deja cele mai optimiste aprecieri si nu este exclus ca pe termen mediu (1-3 ani) sa apara si corectii. Similar, cresterea dobanzilor in SUA pun intr-o lumina buna economiile in dolari, care pot beneficia atat de tendinta de apreciere a monedei americane pe pietele externe, cat si de randamentul in crestere al depozitelor.
Pentru credite, euro este inca bine plasat, iar leul (dobanzi mai mari) si dolarul (potential de crestere) ocupa pozitiile 2 si 3 in topul preferintelor.
