Autostrada „Transilvania" e un proiect scump nu numai datorita tarifelor companiei americane Bechtel. La acest lucru si-a adus din plin contributia si Ministerul Transporturilor, pastorit pe atunci de pesedistul Miron Mitrea. Acesta a aprobat un onorariu exorbitant avocatului angajat de minister sa se ocupe de acest contract.
Pe scurt, Simona Neagu, o avocata din Bucuresti, a solicitat si obtinut aproximativ 5,2 milioane de euro pentru a asigura consultanta juridica partii romane, mai precis Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR). Contractul intre companie si avocat e defalcat in mai multe parti.
Astfel, exista un onorariu pentru etapa de initiere a contractului, in valoare de 150.000 de euro. Prin etapa de initiere se intelegea o actiune de documentare si studiu prealabil si intocmirea primelor observatii de catre avocat dupa studiul proiectului de contract prezentat de cei de la Bechtel.
Urma un onorariu datorat pentru etapa de negociere si semnare, in valoare de 500.000 de euro. Dar grosul banilor il constituia un asa-numit „onorariu de succes", de 0,2 la suta din valoarea contractului de construire.
Cum autostrada a fost estimata in etapa initiala la 2,225 miliarde de euro, acest onorariu de succes reprezinta nici mai mult, nici mai putin decat 4,5 milioane de euro! La acestea se adaugau si „maruntisuri", cum ar fi onorariul de urmarire si consultanta pana la intrarea in vigoare a contractului de construire, in
valoare de 25.000 de euro pe luna, care a fost incasat insa numai trei luni. Culmea este ca acest contract intre CNADNR si Simona Neagu are o clauza de confidentialitate, la fel ca si contractul dintre Bechtel si statul roman.
Acest lucru este pur si simplu inadmisibil, cand e vorba nu de tranzactii intre companii private, ci de milioane de euro din banii publici, ce au fost cheltuiti cu o lejeritate incredibila.
In acest moment, desi refuza sa dea relatii despre contract, Directia Juridica a Ministerului Transporturilor studiaza de zor actul pentru a incerca sa mai reduca din nota de plata a CNADNR.
Astfel, o obiectie consta in faptul ca, la data semnarii contractului, adica in noiembrie 2003, legislatia romaneasca nu prevedea posibilitatea acordarii onorariului de succes.
Marius NITU, Iulius CEZAR
