Mii de americani sunt spionati in propria tara, fara mandat judiciar, in baza unui simple autorizari primite de Agentia pentru Securitate Nationala (NSA) de la presedintele Bush, dupa 11 septembrie 2001.
Dezvaluirea, aparuta ieri in "New York Times" si "Washington Post", risca sa dea nastere unui nou scandal privind incalcarea libertatilor fundamentale in SUA sub pretextul luptei antiteroriste, cata vreme cetatenii americani nu pot fi pusi sub ascultare fara aprobarea unei instante, iar principalul rol in
anchetarea celor care pun in pericol siguranta nationala revine FBI-ului.
Dar NSA – "agentia care nu exista", cum e cunoscuta in randul presei din SUA pentru discretia sa desavarsita – dispune de un sistem sofisticat de interceptare a convorbirilor telefonice, faxurilor, e-mailurilor si altor schimburi de date electronice, capabil sa acopere toata planeta.
Aceste considerente tehnice par sa fi primat atunci cand Bush a acordat puterea NSA de a intercepta si cetateni americani pe teritoriul SUA, nu numai cand acestia intra in legatura cu potentiali complici din strainatate.
Astfel, in fiecare clipa, circa 500 de persoane (inclusiv cetateni americani) din interiorul SUA sunt ascultate, iar din 2002 incoace cateva mii au fost atent monitorizate. In permanenta, unele nume sunt retrase de pe lista "numerelor de telefon murdare" (care ar putea indica o legatura cu un inamic al SUA), iar altele noi sunt adaugate.
Intre timp, in afara Statelor Unite, NSA reuseste sa intercepteze simultan convorbirile a circa 5.000 -7.000 de presupusi teroristi. Tot acest efort nu a dus decat la descoperirea catorva posibile atacuri teroriste.
Potrivit "New York Times", in 2003, Iyman Faris (cetatean american prin naturalizare) a fost pus sub acuzare pentru tentativa de a arunca in aer Podul Brooklyn din New York, pe baza interceptarilor facute de NSA, iar, in 2004, aceeasi agentie ar fi reusit sa descopere incercarea al-Qaida de a pune bombe in mai multe baruri si gari din Marea
Britanie. Cu exceptia acestor exemple, se pare ca in cazul majoritatii covarsitoare a celorlati presupusi suspecti interceptati, probele adunate nu au putut avea niciodata valoare juridica.
