Politicianul care se pliaza pe agenda populatiei este sever criticat, ca si cum normalitatea ar fi devenit intre timp o boala rusinoasa. Si, de parca n-ar fi ajuns ciudata sete de inavutire a celor multi care au luat cu asalt diversele functii de unde au crezut ca-si pot sustine macar prietenii, daca familiile nu le mai permite legea, anul acesta a trecut peste Romania, naucind-o.

Cu puternice inundatii, ostatici, gripa aviara... Un presedinte pasiv, un sef de stat care ar fi ramas pe marginea terenului in loc sa ia fluierul arbitrului si sa treaca la mijlocul terenului la aprig disputatul meci Coalitie-PSD (la care din tribune se vad mai mult faulturile) nu trebuia nimanui.

A incercat sa fluiere finalul meciului mai devreme atunci cand a sesizat ca echipa Coalitiei are un avantaj ce i-ar fi permis sa se califice la faza urmatoare. N-a reusit sa impuna insa anticipatele pentru ca intre timp unii jucatori de pe teren aranjau intre ei rezultatul meciului, ignorandu-si propria echipa.

La fel cum liderii PNL-PD si-au ignorat ieri partenerii de coalitie, pe care nu i-au invitat sa participe la bilantul unui an de guvernare. I-au ignorat, desi poate si ei puteau adauga noi elemente pe lista implinirilor si neimplinirilor Aliantei, iar lista scuzelor se putea mari.

Era momentul ca guvernantii sa dovedeasca faptul ca au identificat noi obiective, de amploare, in afara generalitatilor cu care ne-am obisnuit. Nu s-a intamplat astfel, dimpotriva, principala vina a fost aruncata asupra calamitatilor naturale, iara nu asupra indeciziei si agatarii penibile de functii.

Evenimente recente au relevat insa locul de unde trebuia inceputa vindecarea noastra ca natie: din scoala. Nu s-a gandit nimeni sa abordeze acest subiect, desi s-a ajuns pana acolo incat unul din multii infractori a patruns pana in inima sistemului de invatamant, injunghiindu-l.

Dupa 1989 nu a stat nimeni sa analizeze cu adevarat ce se intampla cu multii copii nascuti intr-o libertate pe care parintii nici acum nu o inteleg prea bine. Noi generatii s-au dezvoltat pe valul acesta de violenta si superficialitate, mult mai facil parand sa urmarim la televizor premierea catorva olimpici, cand la ei, la toti ceilalti, multii copii, nu se mai gandea nimeni.

Parintii, profesorii fiind preocupati sa-si gaseasca ei insisi calea pentru a supravietui unei vieti dure. Asa se face ca nu mai exista respect pentru valoare.

Revolutia li s-ar parea mai curand ceva ce trebuie ignorat, cand de fapt decembrie 1989 nu e un film, nici un joc pe calculator, nici numele vreunui DJ care sa le incinga petrecerea, ci a marcat finalul unei crunte perioade in care romanii au suferit din cauza odiosului sistem comunist.

Au existat victime adevarate in toata tara, n-a fost un desen animat cu personaje inventate in 3D si pus pe CD sau DVD.

Eforturile tuturor ar trebui macar de aici inainte dedicate viitorului nostru ca natie, desi suna cam pompos.

Ar trebui sa incepem sa ne iubim copiii, sa-i ajutam sa traiasca sanatosi si fara violenta care-i inconjoara inca din primele zile de viata: abandonati prin spitale, traind in familii dezorganizate sau batuti de parinti ce-si gasesc, de saracie, refugiul in bautura, victime sigure ale infractorilor, dar si ale unui sistem educational incarcat si el de nepasare, violenta, cu accent pe strivirea,

nu dezvoltarea personalitatii... Este nevoie de reformarea invatamantului, a sanatatii, oferirea perspectivei dezvoltarii aici si nu aiurea... Sloganul "Fara violenta!", scandat de manifestantii din decembrie '89, este la fel de actual si acum. Normalitatea de care era criticat inclusiv Traian Basescu trebuie sa reintre in... normal!