Gobels l-ar felicita pe Vasile Dancu si oamenii lui pentru ca au scris un asa de rafinat text! Imi pare rau ca acest text a trecut neobservat in sfarsitul lui iulie 2002. ZIUA l-a publicat si pare a fi un rezumat al unui "manual" de comunicare realizat in cabinetele lui Vasile Dancu, pe atunci Ministru al Ministerului Informatiei Publice.

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem este daca in job-description-ul vreunui post din defunctul minister ar aparea realizarea unui astfel de material (ca Plan de comunicare nu il pot numi, mai degraba manual de dezinformare).

A doua problema ar fi: Ce studii trebuie sa aiba respectivii care au conceput acest manual de dezinformare, cunoscand faptul ca asa aceva nu se studiaza in nici o universitate la vreo specializare, masterat sau doctorat?

A treia problema ar fi, care a fost evolutia presei dupa aparitia unui astfel de material, care se dovedeste ca a fost pus in practica?

Este clar ca in atributiunile fostului Minister al Informatiei Publice nu intrau si operatiunile de dezinformare si ca acest material este un plan de manipulare a opiniei publice prin manipularea oamenilor din presa. Aici trebuie sa venim cu citate:

„Agresivitatea jurnalistilor este extrema datorita lipsei de eveniment si deci a lipsei de stiri. Trebuie create evenimente comunicationale si stiri relevante pentru presa."

"Institutiile media incearca jurnalisti noi sau corespondenti angajati temporar asa incat unele intelegeri pot sa nu functioneze, experienta jurnalistilor noi este scazuta. Materialele trebuie redactate de echipele noastre in stil clasic, urmarindu-se genuri jurnalistice consacrate."

Deducem:

1. Cei se ocupa de PR in guvern sau ministere trebuie sa aibe pregatite subiecte pentru a „adormi" jurnalistii.

2. Exista aranjamente, „intelegeri" cu ziarele, televiziunile si radiourile.

Si ne mai punem o serie de intrebari: De ce trebuiesc contracarate actiunile jurnalistilor? Este legala contracararea materialelor "rauvoitoare" ale acestora? Cat de "in cadrul legii" este realizarea unui astfel de material in cadrul unui minister, oricare ar fi el? Care sunt "intelegerile" si cu cine din presa au fost realizate? La ce nivel de conducere s-au realizat aceste

"intelegeri"? Care este nivelul celor care au realizat aceste "intelegeri" cu presa?

Daca intuim o parte din raspunsurile la intrebarile de mai sus, in mod sigur cealata parte vor ramane fara raspuns … Sau poate subiectul "Plan de comunicare" se transforma intr-un subiect colateral al "Stenogramelor PSD" si deabia atunci am putea afla una alta!

Daca incercam sa vedem cate carti trateaza dezinformarea sau tehnicile de PR, constatam ca nu prea s-a publicat mare lucru nici in Romania si nici in afara (mai putin despre tehnicile de vanzare, analiza tranzactionala si comunicarea neurolingvistica care se refera la manipularea individului).

Stand de vorba cu diversi cunoscuti ce sunt in slujba statului dar nu stiu exact in ce organizatii, am aflat ca exista astfel de cursuri in acele "nu stiu exact ce organizatii". De asemenea am mai aflat ca ar fi si jurnalisti care au legaturi stranse cu "nu stiu exact ce organizatii" si acestea se folosesc in scopuri care nu apar in legile de functionare a respectivelor institutii. In textul analizat, acestia apar ca "intelegeri".

Marturisesc ca "Planul de comunicare" imi place asa de mult incat am introdus in cursul "Stiri radio" pe care il predau la CJI un capitol "Stiri care nu trebuie sa apara in presa, stiri care trebuie sa apara in presa si de ce?" Fara discutie ca este dat un copy – paste pe un material si apoi au fost facute cateva adaugiri si completari adaptate la situatia din vara 2002: „Opozitia politica si

gherila Constantinescu vor incerca sa ocupe spatiul mediatic" sau „Evenimentul politic cel mai important al vacantei va fi incercarea de relansare a PNL"

Cred ca este unanima parerea precum nu este bine ce a facut Ministerul Informatiilor si ca acesta si-a depasit atributiunile!

Problema pe care o ridic este: ce a generat acest material

Stim ca incepand din anii 2002 – 2003 presa a inceput sa se deprofesionalizeze.

Daca o parte din motive apar in rapoartele despre presa ce au aparut pana acum (patronatele presei sunt de fapt gupuri de interese politice si / sau economice ce folosesc presa ca mijloc de aparare si / sau presiune, situatia economica proasta a dus la bugete de publicitate mici si implicit la micsorarea redactiilor si angajarea de neprofesionisti prost platiti) cred ca acest "Plan de comunicare" a contribuit major la deprofesionalizare.

CUM? Va mai amintiti cate anchete, investigatii si reportaje apareau acum 5 ani in presa? Va mai amintiti cat de multi reporteri lucrau pentru cat de multe materiale ce apareau in cat de multe media?

"Comunicatorii guvernamentali" au inceput sa scrie in locul presei "servind" subiectele. Jurnalisti (o mare parte) au fost invatati sa stea la cafele si cel mult sa rescrie ce au primit. De asemenea au fost invatati sa "discerna" ce e bine si ce e rau de scris.

Si venim cu exemple:

• A se vedea redactia de stiri Radio Romania Actualitati care are acelasi comportament, buletinele de stiri avand aceeasi predictibilitate si dupa schimbarea puterii, personajele fiind altele, procentele alocate puterii si opozitiei fiind aceleasi

• A se urmari agenda de subiecte din vara 2002 sau vara 2003 (ani neelectorali) si agenda de subiecte din vara 2005

Nu putem trage decat o singura concluzie: presa a fost dresata, experimentul lui Pavlov se mai confirma o data. Iata ce a generat "Planul de comunicare"!

Sa ne fie si sa le fie invatatura de minte ca acum nu mai citim / vedem / auzim decat numai declaratii oficiale si comentariile celor catorva "mari invatati in jurnalism" transformatii in lideri de opinie in "vocile natiunii".