In ultimii ani, Mihai Tatulici s-a specializat in spectacole lacrimogene, un fel de telenovele live, in care aduna bani pentru altii. Dar asta ii aduce si lui cistiguri apreciabile. Talentul lui indiscutabil este sa faca suferinta rentabila.

Nu exista cataclism prea mare pentru pofta de munca a lui Mihai Tatulici. Orice nenorocire face din el un animator de dezastre. O inundatie e mana cereasca, iese pe post cu vocea lui plingareata si filosofia sa de utecist imbatrinit in rele si stoarce bani.

Un cutremur si un tsunami, legate, chiar daca, din nefericire pentru el, nu se intimpla la noi, devin un bun prilej de a face editii speciale si teledoane. Tatulici isi freaca miinile si asteapta necazul. Cu cit nenorocirea e mai grava, cu atit expunerea sa mediatica e mai mare. Cind nu vine un necaz serios, sarmanul om e pus sa improvizeze altceva ca sa-si scoata banul.

Spectacolul din seara zilei de marti, de la Ateneul Roman, produs pentru Realitatea TV, mi-a adus aminte de desantatul festival Cintarea Romaniei. Daca nu ar fi avut loc Revolutia din 1989, sint sigur ca Mihai Tatulici ar fi fost deja in pozitia in care ar fi realizat el insusi festivitatea finala a Cintarii Romaniei - 2005.

Vreau sa spun ca, daca nu se schimba nimic, lucrurile ar fi fost, in ceea ce-l priveste pe Tatulici, la fel de neschimbate ca acum, cind credem ca s-a mai schimbat ceva! El e un supravietuitor, stie cum sa procedeze indiferent ca saruta mina lui Nicu Ceausescu sau a lui Liviu Luca de la Petromservice.

Ii este egal daca lauda realizarile socialismului multilateral dezvoltat sau sistemul piramidal caritas si pe Ion Stoica, patronul lui. E un profesionist. Bani sa iasa! Si ies, uneori, chiar de opt ori mai mult.

La Cintarea Romaniei (si la spectacolul de marti al lui Tatulici) era nociva confuzia valorilor. Stateau pe acelasi picior de laureati impletitorii de rafie si pictorii adevarati, doinitorii in frunza si absolventii de Conservator. Legitimau valori si nonvalori, amestecau profesionisti si veleitari.

Asa cum, marti, la Ateneu, s-au amestecat Irinel Columbeanu si Mona Musca, Vadim Tudor si Balaceanu-Stolnici, Dan Diaconescu si Gheorghe Flutur. Tatulici a reusit sa adune mere cu pere si sa-i iasa pe podium prune. Si mai e ceva ce reuseste sa faca fostul protejat al lui Nicu Ceausescu: sa vulgarizeze, sa terfeleasca ideea de elita.

Sa tirasca elitele intr-o competitie cu veleitarii, sa le amestece cu Funar, cu Irina Loghin, cu Adrian Paunescu. Sa deruteze telespectatorul onest, sa-l manipuleze grosolan, sa-l buimaceasca: toti sint la fel, nici unul nu-i mai breaz.

Intr-o asemenea aranjare de categorii si cu un asemenea malaxor de bune si rele, nu era de mirare daca iesea cel mai bun jurnalist Horica Alexandrescu sau Ion Cristoiu (a fost, totusi, pe podium), iar cea mai buna avocata, daca s-ar fi inventat si categoria asta de top, sa iasa Elena Udrea.

Interesanta ar fi fost si categoria de cei mai buni santajisti din presa, s-ar fi regasit in ea citeva nume din categoria nominalizatilor la jurnalisti.

Cit despre enormitatea ca toate clasamentele reprezinta vointa a 17 milioane de romani, asta tot de la PCR a invatat-o Tatulici.

Modelul lui este, in acest caz, tovarasul Ion Traian Stefanescu, fost prim-secretar la judetul Salaj, care a raportat, la niste alegeri, prezenta la urne suta la suta si tot suta la suta voturi pentru Nicolae Ceausescu! Hai sa fim seriosi, nici daca era obligatoriu, nu se putea sa-i faci pe 17 milioane de romani sa voteze, cit esti tu de Mihai Tatulici.

Nici la Caritas nu a adunat 17 milioane de fraieri. Si ca dovada ca n-au votat atitia este faptul ca nu a iesit, la nici o categorie, pe primele locuri, nici un manelist! Singura premiere fireasca, in ordinea gindirii lui Tatulici, este aceea a lui Basescu. „Sa traiti, domnule Presedinte!" Slugarnicia e un reflex greu de tratat.

Pacat ca niste oameni au fost pacaliti in buna lor credinta de Mihai Tatulici si ca i-au fost complici (involuntari?) in invierea Cintarii Romaniei. Parca tot mai bine era daca i se dadea angajatului de la Realitatea sa faca un teledon cu gripa aviara. Ii veneau cam aceiasi invitati.