Am cautat sa inteleg ce-o fi fost in capul Presedintelui cind a facut scena cu „opriti camerele, sa nu faceti public interesul nostru de a introduce Republica Moldova in pachetul balcanic".
Reactia e cu totul bizara. Chiar o fi crezut ca 30 de ziaristi vor pastra secretul? Nu exista un motiv evident pentru tacere, nu erau puse in pericol vieti omenesti si nici o catastrofa nu pindea dupa usa. Apoi, ideea spusa de Tariceanu, ca Romania sprijina integrarea Moldovei, nu era chiar o noutate.
Chiar Basescu declarase in septembrie ca viitorul tratat dintre cele doua state „trebuie sa reflecte nu numai o realizare a unui tandem politic care vizeaza in primul rind sprijinirea Moldovei pentru integrarea in Uniunea Europeana, dar si excelenta relatie bilaterala" (comunicatul de presa de dupa intilnirea cu Voronin). Deci, era o pozitie oficiala deja exprimata.
Foarte probabil ca vorbele premierului treceau neobservate daca Basescu nu facea scena respectiva la Bruxelles.
Dar, ce ar putea face Romania pentru Moldova? Vorbind despre pachetul balcanic, s-ar parea ca Basescu doreste ca Moldova sa fie trecuta din Politica Europeana de Vecinatate spre statutul avut acum de Serbia, Bosnia si Albania, care formal vorbind sint tari potential candidate.
Acest „potential" e destul de relativ in actualul context european, dar macar ar exista instrumente mai clare de ajutor financiar.
Orice ar vrea Romania sa promoveze, e legitim sa o faca deschis, nu sa lucreze pe ceva cai obscure, ca doar UE nu e un altfel de masonerie. Mecanismele birocratice de acolo se schimba greu, implica multi oameni si doar dezbateri, rapoarte publice si lobby deschis pot schimba ceva.
E legitim ca Romania sa militeze pentru conditii mai bune pentru Moldova, daca are argumente. In primul rind, avem nevoie de o strategie clara, asumata la virf, iar comportamentul de genul „ce vorbesti, bai!" nu e un semn bun.
Unele voci spun ca si daca am avea asemenea strategie nu e momentul sa iesim cu ea, data fiind situatia noastra. Argumentul e slab, cred chiar ca ar da bine ca Romania sa arate ca e capabila sa vina cu idei si initiative, nu doar sa astepte bani de la Europa.
Traian Basescu a venit la Cotroceni ca novice in politica externa, dar a aratat ca stie sa asculte. A fructificat bine experienta de fost expert in zone de risc a ministrului de Externe. Nu sint dintre cei care ridiculizeaza initiativele Presedintelui pentru Est, ba chiar cred ca Romania s-a implicat bine in proiectele regionale, preluind initiativa.
Cu atit mai bizara este iesirea de la Bruxelles. Ce avea de aparat? O fi avind un plan cu totul novator, care ar da peste cap situatia stiuta, incit orice apropiere de subiect il duce in pragul crizei de nervi? Am auzit ceva ipoteze, dar sint atit de aiuritoare ca nu merita analizate serios.
