Asa-zisul razboi impotriva Craciunului mi se pare o prostie. Dar o prostie dintre cele cu consecinte distructive evidente. Toate razboaiele in numele corectitudinii politice mi se par, de altfel, lovite de prostie. Dupa parerea mea, chiar formularea „corectitudine politica" suna a oximoron, a contradictie in termeni.
Agenda „corectilor politici" include minimalizarea sarbatorilor traditionale (Craciun, Hannukah) si inlocuirea lor cu un fel de sarbatoare fada, o forma fara fondul traditiei, o festivitate fara sarbatoare de fapt.
Ca sa nu-i jignesti pe ceilalti trebuie sa te mutilezi tu insuti, sa-ti schimonosesti credintele - cam asta este „indicatia" data de comitetul central al PC (nu e vorba de Partidul Conservator, ci de prescurtarea americaneasca a Corectitudinii Politice).
In Aradul natal am avut, in clasa, la liceu, si unguri, si nemti, si sirbi, si evrei. Colegi care aveau alte sarbatori. Si niciodata nimeni nu a ris de ungurii care aveau Pastele catolic alta data decit noi, majoritarii, sau de sirbii care tineau Craciunul si Anul Nou la alte date decit noi.
Le respectam sarbatorile, ciocneam oua rosii de doua ori, mincam si noi azime primite la pachet din Israel, le spuneam An Nou Fericit sirbilor exact atunci cind sarbatoreau ei asta. Fara directive de corectitudine politica, fara sa avem senzatia ca am putea proceda si altfel. Acolo functiona corectitudinea bunului-simt, a respectului reciproc.
In ciuda regimului care nu tolera manifestarile religioase, impunind, si el, tot un fel de corectitudine politica. Iar armele de lupta contra sarbatorilor religioase erau diverse si atunci. Tin minte ca, desi, in general, toate intrunirile publice erau limitate pina cel mult la miezul noptii, UTC-ul organiza, in Noaptea de Inviere, „discoteca pina-n zori", fara nici o explicatie.
Iar tinerii mergeau mai intii la Inviere, si, apoi, la aceste distractii alternative. Ca sa nu mai vorbim de Carnavalul Fulgilor de Nea organizat tocmai in ziua Craciunului, la Palatul Pionierilor. De atunci probabil ca dateaza si reflexul stupid de a saluta, de Pasti, cu traditionalul „La Multi Ani!"
Acum, camuflarea sarbatorilor religioase vine de peste Ocean. Sigur, corectii politici de azi sint ceva mai subtili, desi, cred, tot din pulpana lui Marx si din aceea a ateismului stiintific isi trag vigoarea. Crestinismul ar trebui sa-i rusineze, putin, pe adeptii lui, sa-i impinga in catacombele spatiilor private.
Nu-i frumos sa fii crestin cind esti majoritar.
Nu de foarte multa vreme a aparut o noua sarbatoare care tulbura sensul traditiilor sfirsitului de an. Aceasta sarbatoare se numeste Kwanzaa si a fost inventata de Dr. Maulana Karenga, un afro-american, ca sa fiu P.C., profesor la un Departament de „Black Studies", in California. Ea se intinde din 26 decembrie pina-n 1 ianuarie.
Este o sarbatoare a „familiei, comunitatii si culturii", corecta, fara Iahve sau Hristos, fara Dumnezeu, cu accente ecologice. Foarte corecta, asadar. Si vine chiar bine, atunci cind sint si alte sarbatori in desfasurare, „acopera" perfect perioada. E o sarbatoare care se adreseaza, in special, afro-americanilor, dar, in acelasi timp, e si o sarbatoare pan-africana.
Am auzit vorbindu-se tot mai mult despre ea, e promovata in Statele Unite ca o forma de respect pentru comunitatea afro-americanilor. Care, intre noi fie spus, este majoritar crestina.
Ei, si aici vine subtilitatea acestei sarbatori postmoderne: practicantii Kwanzaa sint sfatuiti ca, pentru a pastra intreaga bucuria comuniunii, sa nu tina si alte sarbatori! Sa nu amestece simbolurile Kwanzaa cu alte simboluri! Subtila aceasta indicatie venita de acolo de unde au venit si principiile corectitudinii politice, adica din mediul universitar de stinga.
Daca vor fi fonduri, oengeuri si fundatii preocupate de „desacralizarea" sarbatorilor de iarna, ca sa zic asa, veti mai auzi de Kwanzaa, va fi promovata foarte intens pentru ca ea ofera o solutie, o alternativa la Craciun.
Asa ca, pentru toti corectii politici de la noi din tara si din toata lumea, o urare sarbatoreasca, de sezon: Happy Kwanzaa, tovarasi!
