Romani fericiti pe partia de schi la Poiana Brasov sau in Alpii austrieci, un politician generos care daruieste o acadea si-o mandarina orfanului de la casa de copii, masa imbelsugata de Sarbatori in sanul familiei unui manelist de succes cu nevasta impovarata de aur sunt imagini care ne-au dat buzna in case in zilele de Craciun prin sticla televizorului.
Statisticile nu intarzie nici ele sa apara: tone de sarmale, tone de carnati si piftii a mancat romanu' de Sarbatori. Mai ca-ti vine sa crezi ca te inseli. Ca in Romania noastra salariul minim pe economie nu este de trei milioane. Ca ti-ai platit, si intretinerea si porcul de Craciun si-ti mai raman economii pentru o vacanta de Revelion in Elvetia.
Nu in ultimul rand te intrebi daca nu cumva cifra de doua milioane de copii care mor de foame in tara asta e o scorneala a ONG-urilor, care nu vor sa ne bage in Europa.
Indemnul "Sa ne gandim si la cei multi saraci si napastuiti in acest an", adresat romanilor de Sfanta Sarbatoare de un preot, difuzat la TV imediat dupa stirea care anunta ca s-a epuizat carnea de porc din galantarele supermarketurilor, te aduce cu picioarele pe pamant si-ti aminteste de cealalta Romanie, speculata doar electoral.
Mult mai palpabila si mai bine reprezentata decat Romania idilica de pe ecranul de televizor. Stai si te intrebi cum o fi petrecut Craciunul sinistratul in containerul primit de la stat si cat de fericit o fi fost evacuatul de la Ocnele Mari in Ziua Sfanta. Fiecare Romanie cu Craciunul ei.
Una extrem de bogata, care se pregateste sa migreze de Revelion spre taramuri mai calde, si una saraca, ce nu are dupa ce bea apa. Si ce te faci ca nici nu poti sa-ti alegi Romania.
Nostalgia vremurilor lui Mos Gerila cand tot muncitorul era egal cu tot muncitorul pentru ca tot pe sub mana cumpara porcul de Craciun si tot la coada statea pentru savarina de Sarbatori imbunatatita cu lapte este inutila. Prapastia dintre cele doua parti ale aceleiasi Romanii a existat si pe vremea lui Gerila.
Anii de dupa '90 nu au facut decat sa o adanceasca si sa dea ocazia romanului bogat si imbogatit miraculos peste noapte sa se etaleze pe sticla. O Romanie de mijloc, a carei existenta presupune depasirea perioadei de tranzitie si posttranzitie, nu exista sau daca este nu da bine pe sticla. O Romanie mutilata, careia ii lipseste clasa de mijloc, nu va face decat sa asigure lancezirea economiei.
Este un fapt demonstrat de traseul altor tari din vechiul lagar comunist, cum ar fi Ungaria sau Cehia, unde patura de mijloc este cea care a impulsionat economia. Oricat de banal si uzat ar suna, clasa de mijloc este cea care produce si consuma, asigurand prosperitatea unei tari.
Romania va fi reparata nu doar estetic, prin imagini electorale, ci si la baza in momentul in care guvernantii ii vor crea conditii clasei de mijloc sa apara si sa se dezvolte. Loc pentru o a treia Romanie este destul.
