Romanii intra, incet incet, in rind cu lumea si incep, la rindu-le, sa se inchine zeului zilelor noastre: consumul. Se vede cu ochiul liber, in
magazine, in supermarket-uri, in mall, in Metro. Stau marturie statisticile, cu cifre crescinde de la an la an. Se intelege de pe figura ingrijorata a guvernatorului Bancii Nationale, care incearca
din rasputeri sa se opuna tsunamiului consumerist.
O spune si premierul care cu un ochi plinge (consumul insemnind, in conditiile subredei economii romanesti, inflatie, deficit comercial, dezechilibre, supralicitarea asteptarilor etc), dar cu celalalt ride, pentru ca, nu-i asa, consumul este astazi cel mai la moda indicator al prosperitatii. A apus vremea "productiei" sau aceea a "economisirii".
Bunastarea se masoara cel mai bine nu in functie de cit a produs industria sau de citi bani a reusit cetateanul sa puna deoparte, ci in termeni de consum.
Desigur, putine sint pe lume lucrurile atit de
blamate astazi. Impotriva consumerismului
militeaza papii (fostul papa a lansat chiar in
timpul vizitei in Romania, din 1999, un
avertisment faimos: "Voi, care v-ati eliberat de
cosmarul comunist, nu va lasati acum sedusi de
falsul si periculosul vis al consumerismului. Va va distruge viitorul!"), militeaza intelectuali de toate felurile, economistii sobri, organizatii de la stinga si de la dreapta (poate ati auzit, de exemplu, de cazul gruparilor din SUA care cer instituirea unor "buy nothing days" - adica a unor zile, de tipul sarbatorilor oficiale sau religioase, in care sa nu se cumpere nimic).
De altfel, dupa cum demonstreaza citeva studii excelente, exista o lunga si onorabila traditie intelectuala anti-consumerism, iar majoritatea argumentelor si a distinctiilor etice pe care le folosim pe aceasta tema au fost formulate inca din secolul XVIII.
Consumerismul, se spune, stimuleaza egoismul,
in detrimentul altruismului social, masificarea, in
detrimentul simtului comunitar, uniformizarea, in
detrimentul specificitatii, materialismul, in
detrimentul spiritualitatii, hedonismul, in
detrimentul responsabilitatii, escapismul, in locul
implicarii, artificialitatea, in locul nevoilor
naturale, si tot asa. In zona economica, este
asociat in special fenomenului de "supraincalzire
economica", caracterizat prin avansul rapid al
creditelor, cresterea presiunilor inflationiste si a
solicitarilor salariale, marirea deficitelor etc.
Totodata, ar fi principalul adversar al "eticii
capitaliste" pentru ca incurajeaza satisfacerea
instantanee a dorintelor (care nu sint totuna cu
"nevoile" din economia traditionala), in
detrimentul acumularii, al economisirii
rabdatoare, al reinvestirii, adica al acelor
comportamente pe care se bazeaza
capitalismul. In fine, in termeni politici,
consumerismul este facut vinovat, alaturi de alte
fenomene, pentru depolitizarea, ignoranta si
apatia care cuprind societatea contemporana.
Totodata, se pare ca stimuleaza populismul si
volatilitatea electorala.
Consumul are si aparatori. Multe din teoriile
economice de ieri si de azi vad in consum si in
mentalitatea asociata acestuia un motor al
dezvoltarii. Care, spre deosebire de alte
stimulatoare, are efecte benefice directe asupra
individului, sporindu-i sentimentul libertatii, al
diversitatii si calitatea vietii. Sub aspect politic,
consumul stimuleaza o dimensiune practica a
democratiei, cea numita a "drepturilor
procedurale", prin care cetateanul deprinde, pe
baza exigentelor de consumator, obisnuinta de
a-si apara drepturile. Nu in ultimul rind,
demobilizarea, escapismul si hedonismul au si
un versant pozitiv, mai ales pentru societatile
recent iesite de sub dictatura. Lucru care se
poate observa foarte usor in bucuria cu care
Europa Centrala si de Est descopera libertatea si
diversitatea consumului, a shopping-ului, a
creditului.
Mai exact, Europa Centrala a facut aceste
descoperiri undeva pe la sfirsitul anilor '90
(revista "Central Europe Review" remarca
fenomenul in 1999, intr-un consistent numar
tematic dedicat consumerismului postcomunist).
In Romania, fenomenul este observabil abia de
vreo doi-trei ani. Se cunoaste ca Ungaria, Cehia,
Polonia au furat startul: aici vinzarile de retail pe
cap de locuitor sint de 2000 de dolari, in timp ce
in Romania ating doar 630 de dolari. Ceea ce se
cheama ca tara noastra a ramas in urma, dar are
un extraordinar potential. Si o propensiune
extraordinara de a recupera decalajul,
observabila din ritmul ametitor cu care sint
inaugurate hypermarketuri si reprezentante
cash&carry.
Romania nu este cu totul in era
consumerismului. Ba s-ar putea spune ca doar o
mica parte din ea, mai vizibila la televizor, a facut
pasul spre aceasta subspecie a fericirii. Multi
romani sint inca in epoca "nevoilor primare", nu
in aceea a "dorintelor instant satisfacute".
Sindromul consumului coexista cu autarhia si
economia de subzistenta din comunitatile
traditionale sau cu mostenirea "economiei
lipsurilor" lasata de comunism in zonele, urbane
sau rurale, mai putin dezvoltate. In conditii de
saracie si polarizare, consumerismul este inca
atributul doar al citorva categorii sociale, nu al
societatii pe ansamblu. La fel se explica formele
ostentative pe care le imbraca la noi, ce trimit
mai degraba la ciocoismul secolului XIX sau la
situatia din tari sud-americane sau africane cu
mari discrepante sociale, decit la aceea din tarile
cu o pondere substantiala a clasei de mijloc.
Nu avem inca "middle class", insa, fara doar si
poate, consumul se distribuie mai democratic
decit, sa zicem, acum zece ani. Tot mai multi
romani sint cuprinsi de frenezia shopping-ului si
a creditelor, abandonind ethos-ul rabdarii,
internalizat in timpul comunismului, si cel al
sacrificiului, transmis succesiv de guvernele
postcomuniste. Timpul sa grabeste, lumea nu
mai are rabdare si nici chef de sacrificii, doreste
sa aiba, in sfirsit, lucrurile la care a visat.
Ceea ce poate fi si bine, si rau. Cistigam in
materie de libertate, diversitate, exigente,
individualism, calitate a vietii, dar trebuie sa ne
gestionam cu atentie nerabdarea (care creste
artificial presiunile asupra economiei si a lumii
politice), capriciile (de exemplu, C.V. Tudor a
fost in timpul alegerilor din 2000 un capriciu tipic
pentru mentalitatea consumerista) si datele
evadarii. Trebuie sa ramina si cineva atent la
cetate.
Adrian CIOFLANCA
