Pelicule premiate, filme contestate, povesti cu iubire, tradare si violenta. Niciuna nu poate trece neobservata printre cele peste 160 de premiere din 2005.
Am selectat, dintre cele peste 160 de filme care au rulat sau ruleaza inca pe marile ecrane romanesti, zece care ne-au impresionat mai mult. Fara a incerca sa fim exhaustivi, prezentam, in ordine alfabetica, cele mai bune pelicule ale anului, care intra astazi in ultimul sau weekend de film.
„Calea imparatului" (La Marche de L’Empereur), regia Luc Jacquet. Povestea calatoriei pinguinilor imperiali prin Antarctica, spre locul unde s-au nascut si unde vor da nastere, este singurul documentar care a reusit sa concureze anul acesta incasarile filmelor de fictiune. Succesul de casa se bazeaza insa pe o realizare impresionanta.
Camerele urmaresc fiecare miscare, iar naratorii par sa surprinda tot ce simt sau gandesc pinguinii.
„Culmea furiei" (The Upside of Anger), regia Mike Binder. Poate cea mai frumoasa poveste prezenta pe ecrane anul acesta, filmul il are in rolul principal pe Kevin Costner, in postura unui jucator de baseball imbatranit care-si gaseste jumatatea in persoana vecinei sale (Joan Allen), o alcoolica furioasa pe disparitia subita a sotului.
Relatia dintre cei doi betivi este atat de naturala si de imprevizibila, incat scuza sfarsitul filmului, contestat aproape unanim de critici.
„King Kong", regia Peter Jackson. Cel mai „artistic" dintre blockbusterele din 2005, reecranizarea povestii de dragoste dintre o gorila uriasa si o starleta de vodevil i-a adus lui Peter Jackson laude aproape unanime. O combinatie aproape perfecta intre minunile tehnicii si talentul de a exploata o poveste pentru a emotiona.
„Marea dinlauntru" (Mar Adentro), regia Alejandro Amenabar. „Marea dinlauntru" este o calatorie, dinspre viata spre moarte, spune Amenabar despre filmul sau, castigatorul Oscarului pentru cel mai bun film strain al anului 2004.
Din patul pe care, paralizat, nu l-a mai parasit de 27 de ani, Ramon Sampedro (Javier Bardem) porneste intr-un voiaj emotionant pana la lacrimi, spre implinirea ultimului sau vis.
„Moartea domnului Lazarescu", regia Cristi Puiu. Un film care a generat cam doua feluri de reactii: admiratie si dezgust. Laude dintre cele mai internationale pentru realizarea artistica, dar si un oribil deja-vu printre romanii mult prea obisnuiti cu nepasarea din spitale.
Este o poveste despre calatoriile unui batran, interpretat uimitor de Ion Fiscuteanu, de la un spital la altul, intr-o noapte ce pare a-i fi fatala.
„Negutatorul din Venetia" (The Merchant of Venice), regia Michael Radford. Filmul este o poveste de dragoste tragicomica, cu un print saracit si o printesa imbogatita peste noapte, intr-o Venetie antisemita.
Realizata de Michael Radford, in 2004, dupa o piesa de William Shakespeare, pelicula ramane fidela limbajului si stilului dramaturgului, reusind totusi sa creeze o istorie fascinant de contemporana.
„O fata de milioane" (Million Dollar Baby), regia Clint Eastwood. Pelicula in care Eastwood joaca si regizeaza a fost filmul Oscarurilor din 2005. De la ambitia aparent naiva a chelnaritei Maggie (Hilary Swank) de a boxa cu profesionistii, la decizia antrenorului Frank (Clint Eastwood) de a face pe Dumnezeu, filmul povesteste destinul unui personaj care a lasat garda jos pentru o secunda.
„Prietenie absoluta" (The Constant Gardner), regia Fernando Meirelles. Filmul, care intra de-abia astazi in cinematografe, dar este deja nominalizat la Globurile de Aur, abordeaza un subiect de o mare gravitate: folosirea Africii pe post de cobai al industriei mondiale de produse farmaceutice.
O poveste de dragoste se amesteca cu incercarile diplomatilor de a musamaliza efectele fatale ale unui medicament testat in secret si cu actiunile de protest ale unui grup de activisti.
„Ultimele zile ale lui Hitler" (Der Untergang), regia Oliver Hirschbiegel. Poate cea mai umana ecranizare a vietii dictatorului, filmul „Ultimele zile ale lui Hitler" i-a oferit lui Bruno Ganz sansa de a juca magistral unul dintre cele mai detestate personaje din istorie.
Incapabil sa-si supuna Parkinsonul, depasit de evenimente, Hitler s-a retras in buncarul sau din Berlin, in aprilie 1945, incercand pana in ultima clipa sa planifice cucerirea lumii.
Cititi articolul integral in Evenimentul zilei
