Ultimul Revelion a fost marcat de o virulenta neobisnuita a manelelor pe mai toate posturile TV. O promiscuitate incredibila, asortata cu sampanie pe sani goi, cum nici in Ferentari nu vezi. Explicatia: goana dupa rating. De la bun inceput, precizez ca nu-i dispretuiesc pe manelisti.

Ba chiar ii consider mai artisti decat multe dintre trupele cu fite, prezente in mass-media la rubricile de "VIP" - culmea penibilului si a confuziei generalizate.

Fata de tot soiul de fetiscane care-si etaleaza intr-o veselie buricele, fundurile goale sau alte rotunjimi, dar care sunt incapabile sa scoata vreun sunet live, asa-zisele lor concerte rezumandu-se la mimarea cantarii dupa cum merge CD-ul (si acela cu voci modelate pe calculator), Minune, Guta ori Salam chiar au voce si trairi veritabile. Nu comentez aici nici textele.

Ca multe "versuri" sunt agramate, e adevarat. Dar la fel de penibile sau agramate sunt si textele multor melodii ale sus-amintitelor trupe "tinere". Manelele au publicul lor, la fel ca oricare alt gen muzical. Altele sunt problemele grave si ele nu tin de interpretii genului, ci reflecta o realitate sociala dramatica.

In primul rand, manelele nu sunt un gen de muzica autentic, ci un amestec cu iz oriental, care nu reprezinta muzica romaneasca, populara ori lautareasca.

Nu are radacini, nu are o reprezentativitate pentru natia romana, asa cum intreaga noastra viata postrevolutionara nu are repere, nu are filon autentic, e o amestecatura de valori sau false valori imprumutate de aiurea, exacerbate virulent, fara nici o noima. Nu intamplator, oriunde privesti ti se pare ca vezi o manea.

In Educatie: salarii mizere, scoli paraginite, dar si elevi cu fite, cu tigara in coltul gurii sau cu machiaje stridente, manuale alternative in care totul e volatil, uneori teribilist, alteori falsificat la greu - o manea. Sanatatea: specialisti extraordinari alaturi de spagari ordinari, salarii minore si fonduri uriase din asigurari care nu se mai gasesc - alta manea.

Cultura - doctori pe banda rulanta si plagiatori de marca dovediti, dar nepedepsiti, alaturi de valori in mizerie - tot o manea. Justitia: arestari la lumina reflectoarelor, urmate de eliberari pe banda din cauza de dosare intocmite la plesneala sau falsificate, coruptie fara corupti - inca o manea.

Infrastructura: o autostrada de miliarde in Transilvania pe considerente politice, in timp ce pe Valea Prahovei e omor, iar Culoarul IV, pentru care sunt disponibile si fonduri europene uriase, sta - alta manea. Politia: zeci de milioane pentru un sistem ultrasofisticat de amenzi, dar nimic pentru niste marcaje rutiere banale sau pentru indicatoare de viteza - iarasi manea. Si lista continua.

Mult mai grava, insa, este popularizarea stilului de viata manelistic: purcoaie de bani, masini ultimul racnet, vile peste vile, dar nici un cuvant despre plata impozitelor legale. Inseamna ca pentru tanara generatie acesta e modelul de urmat. In toata lumea exista o anume doza de promiscuitate, dar isi are locul ei, iar adevarata valoare este promovata.

Ceea ce, din pacate, nu se intampla in Romania, unde viata pare o lunga si nesfarsita manea. Chiar si presedintelui ii place sa petreaca pana la ore mici pe ritmuri infernale de saraiman, fara vreo grija ca ar putea deranja turistii din hotelul de alaturi. Iesirea din manea este extrem de dificila.

S-ar putea face, mai ales ca 2006 e anul hotarator pentru integrarea europeana, adica pentru integrarea intr-un sistem de valori si de reguli autentice, unde manelele isi au locul lor periferic. Din pacate, sunt prea multi manelisti in politica ca sa speram la minima normalitate.