Dupa trei zile in care au intors Europa pe dos, Rusia si Ucraina au incheiat un armistitiu. S-au asezat la masa negocierilor si in doar cateva ore au incheiat un nou acord privind livrarea si tranzitul gazelor prin Ucraina spre Europa Occidentala. Conflictul s-a stins, razboiul continua insa.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe acordul ruso-ucrainean, ca in colimatorul Kremlinului au intrat bulgarii. Pana nu demult prietena intima cu Rusia, Bulgaria a aflat ieri de la radio ca Gazprom vrea sa-i dubleze pretul la gaz, chiar daca vechiul contract de furnizare expira abia peste cinci ani. In plina iarna, Rusia se joaca la robinetul de gaz.
Isi permite acest lucru pentru ca, cel putin iarna, gazul este cea mai puternica arma a sa. Nimeni nu-si permite sa contrazica Gazprom, adica Rusia, atat timp cat e lipsit de alternative sau, si mai rau, cand afara sta sa inceapa viscolul. Din pacate pentru bulgari, sansele de a obtine un pret rezonabil sunt nule.
Gazul spre Bulgaria nu se mai plimba prin toata Europa, pentru ca un eventual refuz al vecinilor de la sud de Dunare sa antreneze o reactie internationala. Conducta spre bulgari trece doar pe la noi, asa ca o eventuala noua suparare a rusilor va lovi doar romanii.
In ecuatia ruseasca, Romania este doar un pion cuminte. Nu s-a zbatut foarte mult pentru un contract direct, preferand varianta contractelor cu intermediari seriosi, agreati de concernul rus, care pe langa siguranta aduc, evident, un pret mai mare. Nu a comentat nici prea mult asupra pretului, desi acum, la colturi, se sopteste ca este cel mai mare pret platit de vreun client al Gazprom.
O singura data si-a permis Romania sa miste in front in fata Rusiei. A refuzat Gazprom-ul la privatizarea Distrigaz-urilor pentru ca oferise un cash prea subtire, in schimbul unui contract de gaze pe termen lung. Acum insa se gandeste sa ceara noului proprietar al Distrigaz Sud, Gaz de France, sa faca lobby pe langa fostul concurent rus, asa incat sa avem suficienta presiune pe conducte.
Ingrijorarea europeana de zilele trecute a atins insa Romania mai mult decat lasa sa se vada. Desi a declarat ca nu este o victima a conflictului ruso-ucrainean, Romania incepe brusc sa faca analize pe marginea resurselor energetice, redeschide discutia unei alternative la gazul rusesc.
Sunt scoase din palarie proiecte peste care s-a pus un strat gros de praf: mai mult gaz stors de pe conductele autohtone, carbune, hidrocentrale noi, reactoare nucleare, conducta care poate aduce gaze din Europa de Vest, alti furnizori externi de gaze. O adevarata avalansa de solutii de iesire dintr-o criza care, teoretic, nu exista.
O aglomeratie de idei a caror punere in practica nu numai ca este indepartata, dar costa si foarte multi bani. Chiar si in conditiile in care aceste planuri sunt puse in aplicare, ele nu vor putea sa acopere cererea tot mai mare de resurse energetice a Romaniei. Asadar, dependenta Romaniei de gazul rusesc nu are cum sa dispara.
Cel mult ar putea doar sa fie negociata cu mai mult curaj decat au facut-o pana acum oficialitatile romane.
