Sanatatea a fost intotdeauna un domeniu greu de stapanit pentru guvernanti. Toata lumea vorbeste despre acest subiect, dar putini il cunosc in profunzime. Acum, sanatatea a ajuns intr-o faza in care toata lumea isi da seama ca lucrurile nu merg, dar nimeni nu poate sa diagnosticheze maladia cronica a sistemului romanesc de asistenta medicala.
Medicii care s-au afirmat pe scena publica spun numai jumatati de adevar, sugerand ca stiu mai mult. Lumea medicala poate fi, in acelasi timp, sublima si abjecta. Ea stie totodata sa se apere de atacurile din exterior. Solidaritatea de breasla - sau de casta - este remarcabila.
Grea sarcina deci sa reformezi acest sistem. Outsiderul Eugen Nicolaescu era creditat cu sanse de succes si poate ca ar fi avut. Din pacate, firea personajului si lipsa de metoda i-au jucat feste. Demiterea in bloc a directorilor de mari spitale s-a vrut o lovitura de teatru, un soc care sa galvanizeze sistemul. Din pacate, demersul a fost prost sustinut cu informatii justificative.
Zile intregi, functionarii din minister nu au raspuns la intrebarile presei, refuzand sa ofere datele care au stat la baza unor hotarari atat de dramatice. Or, logic ar fi fost ca publicul sa fie informat despre ceea ce s-a intamplat cu banii publici intrati pe mainile „baronilor din sanatate". In schimb, am avut parte de un ministru nervos, artagos, care-i acuza pe ziaristi ca pun intrebari.
Desigur, stim ca in Romania cei care administreaza banii publici urmaresc de cele mai multe ori interesul propriu, lasand binele public pe un plan secund, in cel mai bun caz. Suspectam ca si in administrarea spitalelor lucrurile au stat asa. Faptul ca o parte din directorii demisi nu au protestat sugereaza ca au fost multumiti ca nu sunt dati pe mana procurorilor.
Altii insa au protestat fara a primi raspunsuri corespunzatoare din partea ministerului. Asa s-a intamplat de pilda la Institutul inimii din Cluj. Totodata, doctorul Sorin Oprescu nu s-a sfiit sa se adreseze justitiei, iar joi Curtea de apel Bucuresti i-a dat dreptate.
Decizia finala va fi luata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, probabil dupa recursul ministerului, dar deocamdata ordinul de demitere a lui Sorin Oprescu a fost suspendat. Pentru guvern este un moment neplacut, mai ales ca doua directoare adjuncte de la Spitalul Elias au avut si ele castig de cauza in instanta.
Ministrul Nicolaescu s-a suparat pe justitie - poate ca are dreptate, poate ca nu. Vom afla la verdictul final. Stim insa ca pana in acest moment ministerul nu a facut dovada vreunei fraude la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - si ar fi trebuit s-o faca inainte de demiterea profesorului Oprescu.
Mentinerea in functia de sef de sectie a unor profesori trecuti de varsta de 70 de ani, imputata fostului director al SUUB, nu este o fapta penala si putea fi remediata administrativ.
Nu ne propunem sa ne pronuntam asupra conflictului dintre ministrul Eugen Nicolaescu si Sorin Oprescu. Constatam doar ca decizia instantei reaprinde scandalul, iar acest scandal impiedica deocamdata o dezbatere publica asupra reformei in sanatate. Toata lumea vorbeste doar despre conflicte personale si politice. Dezbaterea a murit in fasa, daca a inceput vreodata cu adevarat.
Nici nu se vorbeste despre alte masuri care vizeaza reforma efectiva - caci schimbarea directorilor nu echivaleaza cu o reforma.
Aceasta este mult mai complicata si ar fi trebuit sa cuprinda si revizuirea unor contracte cel putin ciudate incheiate in anii trecuti atat de minister, cat si de Casa de asigurari de sanatate - cum ar fi de pilda cel incheiat pe multe milioane de euro cu firma Euromedic.
Cine stie insa la ce nume celebre ar fi ajuns o asemenea investigatie - nume pe care nici macar actuala putere nu ar dori sa le faca publice. Pana acum, sistemul a ramas netulburat, iar pacientii nu o duc nici mai bine, nici mai rau decat inainte.
Ca sa fie credibil, orice demers al ministrului sanatatii trebuie sa fie sustinut de date, de rezultate ale unor anchete temeinice, eventual efectuate de procurori, acolo unde este cazul. Sistemul ar trebuit demontat, demascat si abia apoi reconstruit.
Pana acum insa avem impresia ca ministerul se invarteste furios in jurul unei fortarete in care nu poate - sau se teme - sa patrunda si pe care, in consecinta, nici nu o poate darama.
