Nu le ajungeau purcoaiele de bani, casele si masinile! S-au bagat repede sa ia ei si matusile cele mai bune! Cum Dumnezeu se face ca intotdeauna ale lor au fost mai muncitoare, mai chivernisite, mai strangatoare si mai cu grija de nepoti? Ale noastre stau la bloc si, desi au muncit de le-au iesit ochii din cap, lasa
te miri ce: o carpeta, doua-trei mileuri si o mana de bibelouri.
Domnul Nastase stie cel mai bine ca, asa cum exista doua Romanii, exista si doua feluri de matusi: unele pe care trebuie sa le cauti, altele cu care nu merita sa te-ncurci. Din fericire pentru el, Adrian Nastase a facut alegerea cea buna inca inainte de 1989.
Doamne, ce partida buna doamna Dana! Comoara la casa omului, atat de multe rubedenii si matusi corespunzatoare avea! Mai putea fi dl. Nastase primul fermier al tarii fara ferma de la Cornu, mostenire a sotiei de la tatal ei, ministrul comunist al agriculturii, Angelo Miculescu? Se mai mandrea dl.
fost prim-ministru cu titulatura mic-burgheza de „Nastase – patru case" fara mostenirile imobiliare ale doamnei Dana? Isi mai putea exersa gusturile aristocratice pentru arta, vanatoare si politica fara aceasta femeie ambitioasa, care, intre un amaretto cu Sherry Bittner si o cafea cu Laura Bush, l-a aranjat si pe sotul ei, atat in cercurile de jos, cat si in cele de sus?
Mame, soacre, matusi – femeile de aur ale unei epoci omonime. Ele par sa fi fost pusculitele in care barbatii de seama ai vremii au dosit banii stransi din greu si care acum, iata, ii scot la lumina.
Ultima matusa a familiei Dana Nastase a decedat anul trecut si a lasat o mostenire de un milion de euro, plus trei locuinte. Dumnezeu s-o ierte si bogdaproste! Un milion de dolari, asta da performanta.
Se vede treaba ca cele doua Romanii ale dlui Nastase nu sunt de azi, de ieri. In comunismul lor nu se statea la coada la o jumatate de kil de zahar pe cartela, se mancau portocale si se bea Pepsi tot timpul anului, iar bananele nu se coceau pe dulap, deasupra aragazului.
Se statea civilizat la casa, unde stabimea primea cele trebuincioase vietii de zi cu zi, in colet, de la gospodariile de partid. Se putea face avere, fara teama ca baietii cu ochi albastri vor veni sa te caute sub saltele.
Cu un start bun dupa ’89, fetele de ministri comunisti sau baietii generalilor de Antiaeriana au continuat sa se propaseasca in buna traditie a parintilor.
Multi au facut atata banet incat n-au mai stiut cum sa si-l justifice, astfel incat si-au folosit rudele demult apuse drept paravane de la care au „mostenit" averi considerabile. Vi-l mai amintiti pe Nicolae Mischie cum defila la brateta cu generoasa lui matusa, care i-a lasat ditamai casoiul?
Dar nu orice terchea-berchea ajunge sa aiba matusi bogate. Totul tine de locatie. In cartierul Primaverii, ai carui fii si fiice conduc Romania, Revolutia n-a mai ajuns. Prin urmare, capitalismul de Primaverii nu este cu nimic diferit de comunismul de Primaverii. Totul este sa ajungi in cartier, ca apoi banul la ban trage.
Revolta unei matusi de-ale mele care se incapataneaza sa se uite la televizorul ei Diamant, pentru ca alb-negrul face oamenii mai subtiri: „Dom’ne, astia-s prea din cale-afara..."
