Hotarat lucru, 2005 a fost anul marilor provocari pentru Banca Nationala. Debutul l-a facut, in luna aprilie, noul pas in liberalizarea contului de capital. Accesul nerezidentilor la depozitele bancare in lei a fost mutarea cea mai sensibila din intreg procesul de liberalizare.
Deoarece a facilitat patrunderea capitalului speculativ, de care se teme toata lumea. Explicatia este simpla: cand vin astfel de capitaluri in tara, iti creeaza senzatia de bine, cand pleaca, insa, te lasa cu ochii in soare.
Banca Nationala, criticata adesea pentru prudenta sa „excesiva", a reusit sa descurajeze intrarile masive de capital speculativ. Dupa cateva luni de usoare variatii ale cursului de schimb, determinate de liberalizare, leul si-a gasit un nou nivel de echilibru, care a mentinut stabilitatea economica.
O alta reusita a bancii centrale a fost introducerea, in trei etape, a sistemului electronic de plati. Eliminarea completa a instrumentelor de mana si procesarea electronica a tuturor platilor au ajutat Romania sa faca un salt de 10-15 ani.
Cam atat de mare era decalajul in timp fata de tarile industrializate. Nici denominarea monedei nationale, la 1 iulie, nu a creat probleme. Dimpotriva, taierea a patru zerouri din coada leului a fost un succes, chiar mai mare decat se asteptau cei mai optimisti bancheri.
Introducerea leului greu nu a adus inflatie si nici nu i-a incurcat pe romani in socoteli, cum au anticipat unele voci.
Al patrulea jalon important pe care l-a pus BNR in politica monetara, in luna august – tintirea directa a inflatiei –, a dat, insa, mari batai de cap bancii centrale. Desi procesul de dezinflatie a continuat, ritmul sau a fost prea lent pentru a se putea atinge tinta de inflatie.
In loc sa scada cu 25% fata de anul precedent, cat s-a preconizat initial, inflatia s-a redus cu mai putin de 10%. Rezultatul este cu atat mai nesatisfacator cu cat s-a obtinut in conditiile unei puternice aprecieri a leului: cu peste 20% in termeni reali si cu circa 12% in termeni nominali.
Una dintre principalele lectii ale anului economic 2005 arata cat se poate de clar ca politica monetara, singura, nu mai poate face dezinflatie. Banca centrala are un rol important, dar nu este unicul factor de care depinde succesul intr-un asemenea proces.
In anul 2006 se asteapta sa se faca fata si altor provocari. Poate cea mai importanta este promovarea concurentei in sistemul bancar.
Primele opt banci din Romania au, in prezent, un comportament oligopolist, adica isi stabilesc de comun acord, formal sau informal, anumite politici, astfel incat sa nu se calce una pe alta pe picioare. Numai de la a noua banca in jos se intalneste concurenta. Dar bancile respective sunt atat de mici incat, practic, nu conteaza.
Comportamentul oligopolist este tradat de faptul ca marjele intre dobanda activa, la credite, si cea pasiva, la depozite, nu scad.
