A cistigat la loteria vizelor si a plecat in SUA. De unde s-a intors ca sa scrie despre America, dar si despre desteptaciunea la romani. In trei ani, Radu Pavel Gheo a publicat tot atitea carti la Polirom. La prima dintre ele se lauda ca i s-a epuizat tirajul initial inca inainte sa-l fi luat in seama criticii.
La ultimul „Gaudeamus", l-am intilnit pe Radu Pavel Gheo printre standuri. Cauta un loc unde sa se linisteasca inainte de lansarea cartii „DEX-ul si sexul". Era obosit si avea emotii. Intilnit in astfel de imprejurari, autorul de eseuri acide iti apare ca o persoana calda, cu vocea si gesturile mai degraba blinde.
Ii lipseste aerul de fronda si de autosuficienta care li se reproseaza scriitorilor tineri. Cind stai de vorba cu el, indiferent de situatie, ii redescoperi stilul plin de savoare, taios si amuzant in aceeasi masura.
„Am facut o afacere buna"
Rep: Ti-ai publicat cartile la Polirom pentru ca esti unul dintre redactorii editurii?
Radu Pavel Gheo: Si da, si nu. Mai exact, atunci cind i-am propus actualului meu sef, domnul Silviu Lupescu, volumul „Adio, adio, patria mea cu i din i, cu a din a", nu eram inca angajatul editurii. A fost ceva oarecum simultan. Eu am spus ca as scoate un volum cu textele din America.
Am mai vorbit de una, de alta, de ce-o sa fac eu odata revenit in tara, dupa care mi s-a sugerat ca as putea lucra ca redactor la Polirom. Nu era o propunere de refuzat. Si totul s-a legat fiindca eu mai colaborasem cu Poliromul – am tradus aici citeva carti. Mai traduc si acum.
Rep: America ti-a vindut prima carte de la Polirom sau tu ai vindut America pentru Polirom?
Radu Pavel Gheo: America vinde. Si se vinde. As zice „mai ales in Romania", dar nu-i chiar asa. America e urita si iubita, dar nu lasa indiferent pe nimeni. Nici macar pe americani. Daca ar fi sa ma gindesc ce si cum am vindut eu, as zice c-am dat America pe Timisoara. Partial, si pe Iasi. Personal, simt c-am facut o afacere buna.
Mirlania si marginirea la romani
Rep: Ce te enerveaza cel mai tare la conationalii tai?
Radu Pavel Gheo: Destule. Numai ca nu-s toate valabile doar pentru conationali. Ei sint cei mai aproape, asta-i tot. Si nu ma enerveaza intotdeauna. Uneori ma amuza. La romani, ele par sa fie eterne (fascinante nu). Doua dintre ele ma izbesc mereu: mirlania si marginirea.
Bine, imi dau seama ca o mare parte din vina o poarta ruralitatea noastra medievala, ca asemenea atitudini vin adesea din frustrari de taranoi cocotati in jilturi in care nu stiu sa stea. Dar tot ma siciie.
Rep: In cartile tale, rizi de romani si de mica-marea cultura romaneasca sau faci haz de necaz?
Radu Pavel Gheo: Rid ca sa nu pling. Si rid fiindca am aflat inca din liceu (un liceu aproape exclusiv de baieti, in care fiecare pusti se cocosea cit putea) ca, daca nu te poti impune cu pumnul, poti sfichiui la fel de bine si cu limba. Metaforic, desigur, pentru ca n-am limba foarte lunga. Si-am vazut ca risul e o arma mai eficienta decit critica moralizatoare.
De obicei ne doare in cot cind ne critica cineva („El zice, el aude"). Dar batjocura o rabdam mult mai greu.
Cum stam cu gramatica si sexul
Rep: De ce ultima ta carte poarta titlul eseului „DEX-ul si sexul"?
Radu Pavel Gheo: Fiindca despre asta e vorba, cel putin in primele doua parti din trei. Celei dintii i-am zis „DEX-ul (partea de cultura)" fiindca scriu despre limba romana, despre felul in care o vorbim – prost (cum o face si domnul Tariceanu, „care" il stii) –, despre obsesiile si orgoliile caraghioase ale unei culturi mari-mici, cum ziceai, despre prostia biruitoare.
A doua, „Sexul (partea de natura)", e cu sex – in sens larg, adica si despre sex ca gen, dar si despre sex ca sex, cu vorbe si lucruri mai de rusine, despre cum se fut taranii - aaa, asta ramine sau pica la corectura?
Rep: Ce cauta „sexul" alaturi de „DEX"? Daca vei fi acuzat de vulgaritate?
Radu Pavel Gheo: Pai, eu sper ca nu. Dar, daca e sa fiu acuzat de ceva, pot fi acuzat si de vulgaritate. Nu vreau sa ma autocenzurez cind scriu. Incerc sa fiu sincer, obiectiv (asta-i tare!). Si sa spun ce mi se pare ca merita spus. Nu intentionez sa fiu vulgar. Mai degraba moralist, chiar daca suna paradoxal: un moralist care scrie cu P... si p..., dar fara trei puncte.
