Micul si marele finantist roman este pandit de riscuri din toate partile.

Pentru cei care se angajeaza de pe acum sa rezolve ecuatia sfarsitului de an, un avertisment - datele cunoscute sunt mult mai putine decat necunoscutele.

Putin probabil ca anul viitor, la aceeasi ora, sa ne intalnim cu aceeasi certitudine din 2006 - peste 2,2 miliarde de euro la dispozitia statului pentru investitii.

BCR este primul si aproape sigur ultimul caz (istoric) de privatizare pe bani grei, pe banii pe care-i merita. Acest "aproape sigur" vine din faptul ca statul nu mai are in proprietate un bun de pret, dintr-un domeniu atat de exploziv, incat investitorii sa nu se mai uite la bani.

Cu 16 ani in urma, statul avea o baza de plecare apropiata, la fel de istorica - ne aducem aminte, in ´90 se spunea ca in conturile statului erau 2 miliarde de dolari (si ce era dolarul atunci!), bani de cheltuit. Si au fost cheltuiti!

Revenind la certitudinea 2006, se impun doua amendamente. Primul, banii din privatizarea BCR vor veni de-abia peste sase luni, daca nu vor aparea derapaje in procesul transferului de proprietate. Putine sanse, avand in vedere miza pentru fiecare parte.

Al doilea, inca nu putem vorbi 100% de bani pentru investitii. Desigur, reprezentantii puterii se intrec in a da asigurari ca banii nu vor merge decat in investitii in infrastructura sau pentru introducerea pensiilor private (in definitiv, tot o investitie).

Cert este insa doar un singur lucru - pana la aceasta data nu exista o lista clara, pe proiecte de investitii (www.baniinostri.ro - Ce facem cu banii din marile privatizari?).

Sunt sanse considerabile ca o asemenea lista sa apara: 1) este obligatorie si pentru atragerea sumelor care vor veni de la Uniunea Europeana in urmatorii ani (18 miliarde de euro, din 2007 pana in 2013); 2) o risipire a banilor dupa modelul '90 ar pune si mai multe paie pe foc, ridicand valvataia incertitudinilor si a problemelor din 2006. (C. Stefan)

Inflatia

In 2006, poate mai mult decat in anii precedenti, inflatia (indicele de variatie a preturilor de consum) va fi tinta-tintelor. In functie de comportamentul ei se vor comporta si ceilalti indicatori macroeconomici, cu impact pentru publicul larg.

Deocamdata se poate spune cu o probabilitate... oficiala ca rata anuala a inflatiei va fi mai mica decat in 2005, dar cu sanse mari sa iasa din prognoze. Inflatia ramane indicatorul cu cel mai mare impact in economie.

Raportul BNR din noiembrie 2005 admite ca inflatia anuala pe 2006 se va plasa la marginea superioara a intervalului de variatie (+/- 1%) fata de tintele stabilite.

Astfel, daca tinta este de 5%, ne putem astepta de pe-acum ca rata inflatiei la sfarsitul anului sa fie de 6%. Si asa, tinta este este mai mare cu aproape un punct procentual fata de proiectia anuntata in Raportul din august 2005.

Cursul de schimb

Cursul are impact asupra tuturor familiilor care au datorii in valuta. BNR ii spune efect de avutie si de bilant. E simplu - cand cursul leu-euro scade (leul se apreciaza) platesti mai putini lei pentru rambursarea imprumutului, deci ai mai multi bani la dispozitie.

Dar va fi o tendinta de scadere? Sansele de scadere par sa fie aceleasi cu cele ale cresterii. De notat ca un leu puternic este pe placul BNR, pentru ca ajuta la dezinflatie, dar nu le place exportatorilor si, in final, nici Guvernului, pentru ca afecteaza competitivitatea externa a economiei.

In ultimele zile ale anului trecut, BNR a venit cu o noua masura administrativa de limitare a creditului in valuta - cresterea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in valuta ale bancilor, de la 30%, la 35%. Masura este in stransa corelatie cu certitudinea BNR ca inflatia pe 2005 "va depasi usor 8,5%". "Masura tradeaza ca BNR are o problema de control a inflatiei la sfarsitul anului.

De aceea, limitand si mai mult resursele valutare ale bancilor, vrea sa induca o presiune pe leu si, implicit, aprecierea leului", spune analistul economic Dragos Pislaru.

Dobanzile bancare

Aici este o alta problema fierbinte la nivel macro. Bancii centrale i-ar placea dobanzi mai mari la depozite in lei, pentru ca economisirea sa creasca si astfel inflatia sa scada.

Pe de alta parte, dobanzile mari ar incuraja afluxurile de capital speculativ (care ar mai avea de castigat si dintr-o apreciere a leului) ceea ce ar creste cantitatea de bani din piata si ar da peste cap socotelile BNR cu inflatia.

In acelasi timp, este interesata de dobanzi mai mici la creditele in lei, pentru a mari creditarea in moneda nationala, in defavoarea celei in valuta. "Cand creditele sunt preponderent in lei, BNR poate controla mai usor, prin intermediul politicii monetare, echilibrele macro", explica Dragos Pislaru.

Iarasi sunt greu de estimat sansele ca dobanzile active sa creasca, iar cele pasive sa scada. "Recenta proiectie privind evolutia inflatiei pune in evidenta multitudinea de riscuri si de provocari cu care se va confrunta politica monetara in urmatoarele trimestre", noteaza BNR.

Cotele actiunilor

Cresterea impozitului pe dobanzi la 16% din acest an are un efect inca nedeslusit - populatia se va indrepta si mai mult spre consum, ori va gasi drumul spre investitii mai putin batute precum bursa de actiuni ori fondurile mutuale?

Oricum, pe bursa va gasi tot incertitudine. O puteau afla de la orice broker aflat in deruta cu privire la ce si cum se vor impozita castigurile din tranzactii ale persoanelor fizice. Apoi exista si incertitudinea legata chiar de piata.

Articol Integral in Banii Nostri