Adrian Nastase ar putea fi fericit ca in loc sa ne ocupam de unchii sai vii ne pierdem vremea cu o matusa moarta, ce n-a facut altceva decit sa-i asigure doamnei Dana banutii de cosnita si de coafor.
Probabil ca unchiul Miki, unchiul Musetescu si tot siragul unchesilor de taina ai fostului prim-ministru rid de se prapadesc vazind harmalaia ciinilor din presa, printre care cu onoare latru si eu, ce s-au repezit ca necrofagii asupra adoratului cadavru.
Amusinind cu narile oficiale mireasma descompusului amor, Procuratura deja s-a autosesizat si nu-i exclus ca domnul Botos personal s-o faca pe Sherlock Holmes si sa se strecoare noaptea in cimitir cu lanterna si lopatica Lienemann spre a elucida cazul.
Pai daca generalul Stanculescu este trimis la psihiatrie ca sa se verifice in ce masura a avut discernamint acum saisprezece ani, cind si-a bagat piciorul in ghips, de ce justitia romana n-ar ancheta si o baba moarta?
Cind fostul specialist in sisteme ticalosite si-a tras viziera fesului pe un ochi sa se confrunte cu soselele ticalosite, normal ii ca liota cavalerilor dreptatii din subordinea sa sa bata si ei cimpii, caci nu e unul care sa nu aiba o matusica pe constiinta.
Baiat fin si lustruit de smirghelul literaturii, Adrian Nastase a bunghit ca decit o zeghe in Rahova e mai buna o jiletcuta din stofa mantalei lui Gogol.
Astfel, a preferat sa se joace de-a Cicikov si sa practice rusinosul negot cu sufletele moarte ale matusilor, decit sa se confrunte, cine stie cind, in boxa acuzatilor, cu unchii intrati acum in adormire precum crapalaii cei mari pe fundul baltii tulburate doar la suprafata de voiosul marinar.
Intr-o Romanie vinduta pe un pret de nimic in cincisprezece ani de zile, unde Miki Spaga a avut timp sa fie ba mina dreapta a lui Basescu, cind s-a evaporat flota, ba buzunarul sting al lui Nastase, cind s-au topit marile combinate, iar domnul Bittner, la rindul sau, e ba prieten vechi cu Nastase, ba prieten proaspat cu prietenii si prietenele presedintelui – ce sa mai asteptam?!
Ca in acel basm sinistru in care parii ascutiti striga "Cap! Cap!", tepele lui Traian scincesc si ele, ca proastele, dar nimeni nu se indura sa le ofere macar un popou cit de mic.
