Sprintari nevoie mare. Azi la ziar, miine la radio, joi la televizor. Si luni, de la capat. Jurnalistii polivalenti invadeaza spatiul mediatic romanesc. Oameni buni la toate, sau o disfunctionalitate a pietei? Motivatiile si parerile celor omniprezenti sint impartite.
Desi este un obisnuit al ecranului, Cristian Tudor Popescu este decis din ce in ce mai mult sa renunte la acest mediu. „Televiziunea te deformeaza. Fiecare mediu actioneaza asupra ta, intr-un anumit fel, te formateaza. Telespectatorul retine mult mai putin din imagini decit retine cititorul dintr-o pagina de ziar sau de carte.
De foarte multe ori se intimpla sa nu retina la ce post ai aparut sau ce ai spus, ci doar o impresie", isi explica decizia jurnalistul.
Dureri de cap si pajura
In opinia lui Popescu, perceptia publicului s-a schimbat asupra sa: „O anumita parte s-a umflat monstruos. S-a pastrat componenta justitiara, ca sint rau, ca ma iau de toti, in timp ce partile mele de cultura sint ocultate. Eu nu doresc sa devin o imagine deformata din cauza televiziunii".
CTP mai crede ca televiziunea nu ofera din start intelegerea si nu stimuleaza efortul de gindire: „Telespectatorul se asaza pe canapea, in fata televizorului, si asteapta sa primeasca ceva gata mestecat. Cind nu primeste, schimba canalul".
Si partenerul sau de la Cap si Pajura, Emil Hurezeanu, admite ca este mai vulnerabil in munca de televiziune pe care o face la Realitatea TV, aceasta fiind „un loc cu coduri de functionare care nu tin neaparat de modul in care scrii un text jurnalistic. Televiziunea este un mediu care te expune prin definitie mai mult decit o fac restul".
Pentru „gazetar"-ul Ovidiu Ioanitoaia televiziunea ramine, de asemenea, un hobby, insa, cu toate acestea, in fata ecranului are mai multe slabiciuni decit in ziar sau la radio: „Daca la ziar esti propriul tau stapin pe ceea ce scrii, in televiziune e la fel ca in fotbal, unde depinzi foarte mult de echipa cu care lucrezi".
Tineri si linistiti
Junele Mihai Dobrovolschi este mai binevoitor fata de multiplele sale indeletniciri mediatice: „Poti sa-ti asiguri un cross-promotion personal. Iti faci la radio reclama pentru revista, iar in revista iti faci publicitate la emisiunea tv, unde ti se vede moaca si lumea e mai atenta decit la radio".
Dobro crede ca experienta aceasta permite multiplelor sale personalitati sa se exprime in functie de mediu: „La tv satisfaci exhibitionistul din tine, la radio profetul si in scris boemul. Toti trei trebuie sa fie insa inclusi in tine, ca sa nu dezerteze patologic vreo personalitate. Partea proasta e ca n-ai timp, trebuie sa coexisti in trei fusuri orare deodata".
La fel de tolerant este si Mihai Gainusa, de formatie radioman, care admite totusi ca i-a fost greu la inceput in televiziune: „Prima data la tv a fost naspa. Cine zice «mama, ce misto a fost de prima oara» inseamna ca nu isi da seama ce vorbeste. Trebuie sa te controlezi, sa iti formezi o identitate de ecran. Unii se chinuie si acum.
Eu cred ca noi am gasit formula sa ne facem simpatici, altfel nu inteleg de ce ar veni atita lume la intilnirile cu noi, cind lansam cd-uri sau casete".
Emil Hurezeanu considera ca munca pe care o presteaza in paralel la Realitatea TV, ,,Evenimentul zilei" si ,,Deutsche Welle" „nu reprezinta o multispecializare, cit mai degraba o extensie in acelasi registru. In cazul meu, totul functioneaza pe orizontala".
Spre deosebire de alti colegi care au descins dinspre televiziune spre presa scrisa, Hurezeanu considera ca traiectoria sa inversa este mai normala: „Cei care vin dinspre televiziune au in spate un succes mai mult sau mai putin real. Eu am inceput ca jurnalist de presa scrisa si nu pot fi acuzat in vreun fel de braconaj".
Ritmuri alerte si vechi reflexe
La cei 61 de ani, Ovidiu Ioanitoaia se imparte cu brio intre ,,Gazeta Sporturilor", Europa FM si Antena 1 si crede ca alergatul permanent dintr-o parte in alta reprezinta modul ideal pentru a fi mereu tinar, polivalenta fiind, in opinia sa, „o nota a mass-mediei moderne".
Faptul ca activeaza in presa sportiva ii potenteaza si mai mult dinamica de zi cu zi: „Aceasta presa se face in cea mai mare viteza. Aici esti legat mai mult decit oricine de cronometru".
Vocea sa ori semnatura de pe prima pagina din ,,Gazeta Sporturilor" ii sint deja inconfundabile, insa cu toate acestea, Ioanitoaia se considera mai degraba un schimbator de opinie decit un formator: „In momentul in care nu mai tii cont de parerea celor carora te adresezi, ai pierdut ecoul si ai iesit din joc".
Pina sa aiba emisiuni la ProCinema si la Realitatea TV, Cristian Tudor Popescu se considera altfel: „Acum 12 ani nu apaream la tv si eram foarte linistit. Ma simt cel mai bine in fata foii de hirtie. Eu sint scriitor la baza, nu actor".
Ziaristi si cistigi
Colaborarea lui Radu Naum cu Eurosportul ii ofera prilejul sa comenteze discipline de nisa, care ii permit o libertate mai mare in limbaj. „Aici pot explora zone mai greu accesibile unui post generalist. In mod sigur n-as putea relata la fel de destins o finala de Campionat Mondial de handbal, in care joaca Romania, ca pe o etapa din Turul Frantei la ciclism", spune Naum.
Jurnalistul sustine ca rutina de la postul european ii ofera un bun exercitiu care ii „intretine suflul" pentru munca din TVR. „Absenta tatucului a nascut probabil printre romani ideea unui guru care sa-si dea cu parerea peste tot. Daca lucrurile ar fi mai asezate in Romania, acesti oameni ar fi cu siguranta mai putini".
