Are o masina prea puternica, o casa prea mare, prea des mediatizata (si prea departe de Bucuresti), iubite prea multe, prea tinere si prea indragostite de el, se imbraca prea indraznet, vorbeste prea mult, apare prea des la televizor.

Irinel Columbeanu creeaza controverse, enervandu-i tot mai des pe cei care-l judeca din perspectiva traditionala, dar este pe cale sa devina un fel de erou popular, consolidandu-si locul in miniseria miliardarilor excentrici din Romania. In aceasta postura este foarte controversat, foarte criticat, foarte des pus in discutie.

Daca despre banali se spune ca nu sunt „nici prea-prea, nici foarte-foarte", Irinel e probabil unul dintre romanii care se afla exact la polul opus: el fiind si prea-prea si foarte-foarte totodata.

EVZ: Un om de afaceri excentric?

Irinel Columbeanu: Am fost intotdeauna „mai altfel", dar om de afaceri nu am fost intotdeauna. Noroc cu Revolutia, ca altminteri aveam toate sansele sa raman doar un potential om de afaceri, un om de afaceri latent. Cred ca a-ti asuma felul real de a fi, chiar daca unii ar fi tentati sa-l judece, iti ajuta destinul.

Poti realiza mai usor exact ce-ti propui, fara sa te lasi „intarziat" de ceea ce presupui ca si-ar dori ceilalti sa te vada facand. Nu spun ca nu respect conventiile sociale doar de dragul de a le nega, ci spun doar ca prefer sa fiu asa cum sunt. De pilda, am discutat un foarte important contract din viata mea de om de afaceri intr-un jacuzzi. Cu partenerul meu de afaceri, in acel caz un barbat.

Trebuie doar sa fii dispus sa te departezi putin de conventii si atunci solutiile insolite, si poate mai bune, devin posibile.

Va place sa intretineti controversa.

Nu pastrez prea mari secrete si poate tocmai de aceea am devenit un personaj controversat. Nu este ceva cautat. M-au intrebat unii de ce tot apar in media si daca nu cumva am de gand sa intru in politica. Nici vorba. Doar accept fiecare dintre solicitarile presei. Multa vreme nu a dorit nimeni sa stie foarte multe despre mine. Lucrurile s-au schimbat, iar acum lumea e interesata.

Nu am ales eu asta, eu nu am nicio poveste de vandut. Doar ca nu ascund povestea mea. Oricine este liber sa traiasca asa cum traiesc eu, chiar si cei cu mai putini bani, daca asta vreti sa ma intrebati. Nu stiu exact ce vine mai intai. Banii sau excentricitatea.

E amuzant sa-i vezi pe unii atat de dispusi sa-si iroseasca timp din propria viata pentru a fi asa cum cred ei ca ar vrea sa-i vada ceilalti.

Masina extravaganta, casa luxoasa, iubita fotomodel?

Sigur, perceptia generala este ca barbatul de afaceri de succes trebuie neaparat sa aiba alaturi o femeie tanara si frumoasa. Putem privi lucrurile si asa. Eu zic insa ca e bine ca un om sa nu fie urat. Nu mi-ar placea sa fiu iubitul unei femei despre care sa spunem ca este urata si rea.

Faptul ca viata mea este acum obiectul unei dezbateri publice nu ma deranjeaza pentru ca eu vad lucrurile ceva mai senin. Psihologic, nu ma simt la prea mare distanta de Monica, de exemplu.

„Acum sunt indragostit. E drept ca am mai fost..."

Etern indragostit?

Etern indragostit? Acum sunt indragostit. E drept ca am mai fost... (se gandeste). De fapt, la aceeasi intensitate, niciodata. Poate ca abia acum sunt indragostit cu adevarat pentru prima oara. Etern indragostit? Sper ca nu se refera la acea latura sentimentalista in care cad unii oameni. La mine nu este cazul. Dar daca ar fi asa, nu cred ca e chiar o nenorocire.

O nenorocire este viata celui care nu poate fi indragostit deloc sau a celui care se pretinde indragostit doar de el insusi.

Etern indragostit de fete foarte tinere...

Nu cred ca varsta are prea mare importanta si chiar nu am un criteriu din punctul acesta de vedere. Insa trebuie sa admit ca pentru mine sunt mai interesanti acei oameni care isi pastreaza exuberanta si entuziasmul, iar asta e mai probabil sa se intample ceva mai devreme in viata decat mai tarziu. Cand aveam douazeci si ceva de ani, am fost indragostit de o fata cu 13 ani mai mare decat mine. O poveste care s-a intamplat sa nu se repete.

Pareti dispus sa va puneti in situatii delicate doar pentru a va promova iubitele...

Lucrurile par uneori premeditate. Prezentarea Florei Nastase, in care pe podium Monica a defilat alaturi de Anna Lesko, adica o situatie care alimenta oarece idei de melodrama, da, ar putea sa para regizata.

Dar nu eu sunt cel care a premeditat acest scenariu, ci chiar organizatorul evenimentului. Evident, cu scopul precis de a specula apetenta, as zice instinctiva, a presei pentru scandal. Eu am aflat doar cu cateva minute inainte si n-am avut absolut nimic impotriva. Chiar mi-a placut ideea. Un bun artificiu de relatii publice.

Un scenariu posibil ar fi ca tinerele modele va cauta mai ales pentru...

...pentru bani... avantaje materiale sau de alta natura... mda. Sigur, m-am gandit si la asta. Cred ca toata lumea isi pune intrebari. Si eu ma intreb. De multe ori. Pe de alta parte, nu ma las otravit de temeri de genul asta. Nu in ultimul rand imi place sa cred ca am ceva in plus in afara de bani. Ca oamenii din apropierea mea au argumente in plus.

Pentru a fi mai sigur, am si eu tot felul de filtre... Nu pot spune sub nicio forma ca exista un moment de la care treaba asta nu conteaza. Conteaza intotdeauna. Este ca si cum ai manca o friptura din plastic.

Va expuneti, contribuind serios la carierele lor...

Da, asa fac. Ce cadou mai frumos ii poti face unei persoane care-ti este draga decat posibilitatea sa-si afirme talentul. In cazul in care-l are. E un fel de a o lua pe scurtatura. Are posibilitatea de a ajunge in varful muntelui, dar pe un drum laturalnic. Eu le ajut sa treaca chiar prin burta muntelui. Trebuie insa sa existe talent ca sa ai ce ajuta.

Si sa poti ajuta astfel incat omul de langa tine sa ramana liber si integru. Ecuatia este destul de greu de rezolvat, dar asa imi place mie. Nu este nicio aroganta, este pura onestitate. Asa imi place mie sa traiesc. Ma tem de minciuna. Incepe perfid, se dovedeste aparent folositoare, apoi devine din ce in ce mai complicata si te schimba.

„Mi-ar placea sa am o geanta de ginecolog"

Cat despre colantii verzi de la Yamamoto?

Tinuta mea verde? Il cunosc personal pe Yamamoto. L-am cunoscut la Paris, si am o intreaga colectie de haine din „repertoriul lui", tinute cu mult mai indraznete decat cele de care s-a speriat asa de tare presa. Cand imi cumpar haine am intotdeauna ceva in minte, de regula ma las influentat de anumite fantezii ale mele.

De pilda, de copil ma fascinau halatele vanzatorilor de la aprozar, acelea care aveau pe poale cate un buzunar urias, in care puteai sa inghesui o sticla de vin. Imaginea asta ma fascineaza. La fel, am cautat, dar n-am gasit, o geanta pe care mi-o imaginez eu grasa, burduhanoasa, o geanta de ginecolog.

Imi imaginez cum ar fi sa ma duc la o mare negociere de afaceri si sa-mi scot contractele tocmai din geanta aia.

Articol integral in Evenimentul zilei