Ibrahim Rugova a fost pe rind un promotor al rebeliunii pasnice impotriva autoritatilor sirbe, apoi redus pentru o vreme la tacere in timpul bombardamentelor NATO impotriva Iugoslaviei, pentru a deveni apoi primul presedinte al unui stat semi-independent. Un comentariu de Tim Judah, publicat de Reteaua Balcanica de Investigatii Media (www.birn.eu.com)

Vestea despre iminenta mortii lui Ibrahim Rugova, barbatul de 61 de ani care se identifica total cu istoria politica a Kosovo din ultimii 15 ani, a devenit publica in dimineata zilei de 21 ianuarie.

El fusese diagnosticat avind cancer la plamini cu luni bune in urma si se estima de atunci ca sansele de supravietuire nu sint foarte ridicate. Totusi, nici un indiciu nu a aparut in ultimele zile cum ca sfirsitul sau e atit de aproape. "Si-a dus lupta cu cancerul cu demnitate si curaj.

Presedintele a murit putin dupa prinz la resedinta sa, fiind inconjurat de familie", se spune intr-un comunicat de presa.

Acum, dupa moartea lui Rugova, conform Constitutiei provinciei Kosovo, functia de presedinte a fost preluata de actualul lider al Parlamentului, Nexhat Daci.

Disparitia sa inseamna iesirea din scena a inca unei figuri marcante din drama ce a marcat destramarea Iugoslaviei. Adversarul sau principal, liderul sirb Slobodan Milosevici este inchis si anchetat de tribunalul de la Haga pentru crime de razboi, in timp ce presedintii bosniac, Alija Izetbegovic si cel croat, Franjo Tudjman, sint amindoi morti.

Moartea lui Rugova a venit insa intr-un moment extrem de delicat. Pe 25 ianuarie, echipe de negociatori sirbi si albanezi ar fi trebuit sa se deplaseze la Viena pentru o prima runda a discutiilor mediate de Natiunile Unite privind viitorul statut al provinciei Kosovo.

Negocierile se anunta extrem de dificile, deoarece in timp ce kosovarii albanezi cer independenta, liderii sirbi insista ca provincia este o parte a Serbiei si asa trebuie sa ramina, chiar daca cu un grad sporit de autonomie.

Imediat dupa decesul presedintelui Rugova, liderii partidelor politice albaneze au fost convocati la o intilnire cu Soren Jessen-Petersen, cel ce conduce misiunea ONU in Kosovo. Acesta a declarat ca "este un moment de profunda tristete pentru Kosovo si ca impartaseste durerea" tuturor albanezilor.

Pe de alta parte, Martti Ahtisaari, persoana mandatata de ONU sa conduca negocierile asupra statutului Kosovo, a facut un apel la calm. "Sint sigur ca presedintele Rugova si-ar fi dorit sa continuam negocierile politice pentru a obtine astfel rezultate concrete. Sper ca situatia in provincie sa ramina calma iar Constitutia sa fie respectata", a declarat Ahtisaari.

Numai ca acum in Kosovo este un vid politic. In cel putin trei pozitii cheie nu se afla vreo persoana responsabila. E vorba intii de toate de functia de presedinte al Kosovo, apoi cea de lider al celui mai mare partid politic, Liga Democratica din Kosovo (LDK), pozitie detinuta tot de Rugova, si in cele din urma cea de conducator al echipei albaneze de negociatori.

Ibrahim Rugova s-a nascut in 1944 si a fost fiul unui mic comerciant executat de partizanii lui Tito catre sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, cind trupele iugoslave au intrat in Kosovo. Student stralucit, cu studii la Sorbona, Rugova se intoarce in provincia natala si preda literatura albaneza in Pristina.

Odata cu venirea la putere in Serbia a lui Slobodan Milosevici, la sfirsitul anilor '80, Belgradul decide suspendarea autonomiei provinciei Kosovo, locuita in proportie de circa 90 la suta de etnici albanezi dar unde minoritatea sirba se considera oprimata la rindul sau.

In replica la decizia Belgradului, kosovarii incep sa se organizeze politic si la 23 decembrie 1989 se infiinteaza Liga Democratica din Kosovo (LDK), al carei prim lider este ales Rugova.

Promovind un mesaj nationalist, LDK devine in scurt timp cea mai importanta organizatie a albanezilor, inglobind majoritatea membrilor partidului comunist local. In 1992, in Kosovo au loc in secret alegeri, dar care au fost tolerate de Belgrad, desi declarate ilegale.

Rugova este ales presedinte al unui stat fantoma, care isi declara independenta fata de Serbia si Iugoslavia, care nu e recunoscut de nimeni (cu exceptia Albaniei) si in care de fapt politia si armata sirba detineau controlul deplin.

Kosovarii dezvolta un sistem sanitar si de educatie paralel, cu scoli si spitale improvizate in locuinte particulare. Pe de alta parte, se infiinteaza un guvern in exil, in Germania, condus de premierul Bujar Bukoshi.

Cu toate ca guvernul condus de Rugova a organizat si structuri secrete de politie si securitate, el a fost tot timpul un promotor al ideii ca independenta trebuie obtinuta prin mijloace pasnice. Pentru aceasta atitudine, Rugova a primit laude de peste tot din lume si a fost numit chiar un "Gandhi al Balcanilor".

Situatia aceasta s-a schimbat radical in 1998, cind unitati de guerila ale Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK) au lansat atacuri asupra trupelor sirbe din Kosovo. Belgradul reactioneaza la rindul sau si incepe un exod al populatiei albaneze.

Acesta este motivul invocat de NATO pentru a interveni militar si de a lansa, in martie `99, o campanie de bombardare a Iugoslaviei, care a durat 78 de zile. Rugova este plasat sub arest la domiciliu si in plus, pe neasteptate, apare la televizor alaturi de Milosevici. Atunci, in 1999, multi au crezut ca acesta este sfirsitul carierei politice a lui Rugova.

Dupa incetarea conflictului, Rugova se intoarce dintr-un scurt exil in Italia si treptat credibilitatea sa ca "parinte al natiunii" incepe sa revina la cote normale.

Asta s-a intimplat nu pentru ca ar fi avut un mesaj politic extraordinar ci pentru ca fostii combatanti UCK, deveniti intre timp politicieni, au fost perceputi de oameni mai curind ca neinteresati de respectarea legii ba chiar criminali.

Nu e o surpriza asadar ca in anul 2002 Rugova este ales din nou presedinte al Kosovo, de data aceasta in urma unor alegeri supervizate de Natiunile Unite.

Inainte de moartea sa, el nu a dat in mod public vreun indiciu despre cine ar fi cel mai indicat sa ii succeada in functie. Numai ca desigur negocierile de culise deja au inceput si in citeva zile numele inlocuitorului sau va deveni probabil cunoscut.

Rugova a fost un fumator impatimit si un om caruia ii placea de asemenea sa bea. El iesea intotdeauna in evidenta printr-o esarfa de cea mai buna calitate, pe care o purta intotdeauna la git, mai putin in lunile august.

Recunoscuta este si pasiunea sa pentru roci, pe care le-a colectionat de peste tot din Kosovo, ca si prin gestul de a oferi demnitarilor pe care ii intilnea cite o piatra pe post de suvenir.

Chiar daca debutul negocierilor de la Viena privind viitorul statut al provinciei Kosovo a fost aminat, ele vor incepe totusi in scurt timp. Unii oficiali spun ca ele pot debuta chiar la inceputul lunii februarie.

Provincia Kosovo se pare ca va obtine doar o independenta conditionata, ceea ce este inteleasa totusi ca doar o perioada de tranzitie pina la obtinerea independentei totale.

Omul care a jucat un rol covirsitor in drumul provinciei Kosovo spre obtinerea independentei va fi cu siguranta regretat de imensa majoritate a albanezilor. El nu va fi plins insa si de catre sirbi, chiar daca multi incep deja sa se teama ca diparitia lui Rugova va deschide calea radicalilor catre putere.

Tim Judah este autor a numeroase carti despre situatia din fosta Iugoslavie, printre care amintim: "Sirbii: istorie, mit si distrugerea Iugoslaviei" sau "Kosovo: Razboi si razbunare"