Adrian Nastase i-a urmarit si executat cu singe rece pe toti cei de la „Spalarea Banilor" care au incercat sa trimita dosarul „Dana" la Parchetul General ori s-au opus clasarii lui. De doi dintre ei a scapat in primele zile de guvernare, dupa o sedinta de guvern tinuta intr-o simbata. Un al treilea a fost eliminat opt luni mai tirziu.

Cind toata tara pregatea sarbatorirea intrarii in mileniul al treilea, cu o zi inaintea Revelionului 2001, membrii guvernului Nastase erau printre putinii care n-aveau liniste, desi abia cistigasera alegerile.

Pe 30 decembrie 2000, in zi de simbata, Adrian Nastase convoca o sedinta de guvern in care s-a adoptat un singur act: hotarirea de guvern prin care erau schimbate doua persoane de la conducerea Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB).

Primul era presedintele oficiului, Adrian Cucu, iar al doilea, un alt membru al Plenului, procurorul Vasilica Enescu, reprezentant in Oficiu al Parchetului General.

La acel moment ONPCSB se ocupa deja de un an de dosarul „Dana" si cerceta modul in care 400.000 de euro intrasera intr-un cont deschis pe numele sotiei lui Nastase. Reamintim ca, potrivit lui Sorin Tesu, el a insotit-o pe Dana Nastase la Austria Creditanstalt Bank, unde a depus, in numele ei, suma respectiva.

Banca a cerut lamuriri asupra provenientei banilor si Dana Nastase a adus un contract din care reiesea ca Alexandru Bitner, prieten si partener de afaceri al familiei, ar fi cumparat bijuterii si tablouri de la matusa Danei, Tamara Cernasov.

Depunere suspecta de la bun inceput

Membrii de atunci ai Plenului Oficiului isi amintesc ca analistul financiar care se ocupa de caz, Elena Roscaniuc, avea in sarcina sa caute orice sursa financiara care ar fi putut justifica suma de bani. Cercetarea oficiului era una strict tehnica si se baza doar pe documentele transmise de banci, administratii financiare si alte institutii de gen.

Practic, expertii oficiului trebuiau sa raspunda, la finalul cercetarii, daca Alexandru Bitner, cumparatorul bijuteriilor, sau eventual Sorin Tesu, cel care a depus efectiv banii in cont, aveau sau nu resurse financiare care sa justifice o depunere de 400.000 de euro.

In demersurile lor, analistii oficiului au cercetat inclusiv daca societatile la care Alexandru Bitner, SorinTesu sau Dana Nastase apareau ca si actionari ar fi adus venituri, dividende ori profituri de 400.000 de euro.

Fostii membri ai Plenului isi amintesc ca dosarul a intrat de doua ori in sedinta cu propunerea de trimitere la Parchet. Doua erau motivele: unul a fost lipsa unor justificari reale asupra sursei celor 400.000 de euro, si al doilea, aparitia ca depunator a unei alte persoane, Sorin Tesu, decit detinatorul contului, Dana Nastase.

De fiecare data insa, plenul a votat ca sa nu se sesizeze Parchetul, iar singurii care votau pentru erau presedintele Adrian Cucu si Vasilica Enescu. „Se continua verificarile pentru stringerea de noi probe", era recomandarea plenului. In decembrie 2000, imediat dupa ce Adrian Nastase a cistigat alegerile, exact cei doi au fost eliminati din Oficiu, prin hotarire adoptata in zi de simbata.

La acea ora, dosarul „Dana" cuprindea un referat de 17 pagini care sustinea din nou propunerea de trimitere la Parchet si documente financiare. In total, 130 de pagini care acum au disparut.

Dependenti de Melinescu. Si el de Nastase

Odata numit Ioan Melinescu la conducerea Oficiului, dosarul „Dana" a devenit o prioritate. Prima sedinta a plenului s-a tinut in 24 ianuarie 2001, in formula restrinsa, fara demisii Cucu si Enescu.

Potrivit unor surse din ONPCSB, cu exceptia lui Stefan Popa, ceilalti 4 membri ai plenului, plus secretarul sau, Mircea Popescu, depindeau, cumva, de bunavointa noului sef Melinescu, el insusi foarte legat de PSD. Astfel, Ioan Melinescu lucrase in perioada 1994-1996 in guvernul Vacaroiu la „personal", unde fusese coleg cu Doru Trifoi.

Acesta din urma a plecat apoi secretar de stat in Ministerul Justitiei, unde l-a adus si pe Melinescu. Asa a ajuns Melinescu reprezentant al MJ la „Spalarea Banilor". Doru Bulata, reprezentantul in Plen al Asociatiei Romane a Bancilor, a fost SPP-ist al lui Nicolae Vacaroiu si nu avea vechimea ceruta de lege in meseria de jurist.

Marin Serban, reprezentantul Ministerului de Interne, era subordonatul generalului Dumitru Sorescu, fost coleg de scoala militara cu Melinescu.

In sfirsit, Irina Mariana Georgescu, reprezentanta BNR, era, la cei peste 70 de ani, demult pensionabila si depindea de bunavointa sefilor ei. Iar secretarul Mircea Popescu fusese si el coleg de serviciu cu Melinescu, dar inainte de 1989, cind ambii lucrau in Militie.

Articol integral in Cotidianul