Lucrul cel mai frapant in aparitiile TV ale Justitiei Macovei pe tema o floare si doi gradinari la Palatul Victoria mi s-a parut zambetul doamnei ministru. Un zambet complice, care te ia cu forta partas pe tine, telespectator, la vrajeala pe care o debiteaza. Un zambet de Pristanda cu coada. Tipatescu: „Ghita...

apoi nu ma orbi de la obraz asa." Pristanda (schimband deodata tonul, umilit si naiv): „Famelie mare... renumeratie dupa buget mica...". Tipatescu: „Ia sa lasam steagurile, Ghita...".

Pristanda: „Curat sa le lasam, coane Fanica." Si dupa ce prefectul iese, politaiul isi zice in barba: „Grea misie, misia de politai... Si conul Fanica cu coana Joitica mai stau sa-mi numere steagurile...".

Nu altceva spune purtatoarea de drapel a anticoruptiei romane, doamna Justitia Macovei: Pai, bine, mai presa, popor si cine s-o mai uita la televizor, eu anticorup, moralesc, neprihanesc din greu Justitia, misie grea, si voi ma luati la intrebari ca de ce n-am pus un steag – doua taman la guvern! Parca n-ati sti cum devine cazul...".

Nu, doamna ministru, eu, de pilda, nu stiu. Eu stiu ca ministrul Justitiei nu se intalneste intre 6 ochi, intr-un cadru neoficial, cu un urmarit penal, fie si daca doi dintre ochi ii apartin primului ministru. Daca dl.

Tariceanu, liberal, a considerat, dupa ce l-a sunat pe procurorul general „ca sa se informeze" in cazul ridicarii lui Dinu Patriciu, liberal amical, ca trebuie sa se adape si de la sursa Patriciu, datoria domniei voastre de ministru al Justitiei era, cred eu, sa spuneti, cand ati dat cu ochii de conu Dinu, pardon, scuzati, bonsoar!

si sa inchideti usa pe dinafara. Sau, daca sunteti asa o apolitica politicoasa, ramaneati, ascultati si dupa aceea informati publicul, societatea civila din care va trageti, in legatura cu fortuiala la care ati fost supusa.

Daca pe vremea cand prim-minis-tru era Adrian Nastase, la Palatul Victoria venea Rafo in loc de Petromidia, adica Iacobov in loc de Patriciu, si participa la intrevedere si d-na ministru Stanoiu, jurista societatii civile Monica Macovei n-ar fi strigat sa se auda pana la Bruxelles?

Raspunsul d-nei ministru, insotit de zambetul Pristanda, la intrebarea de ce a procedat astfel, este stupefiant. Cica n-a vrut sa puna presiune pe procurorii care anchetau cazul Patriciu. Adica, exact invers! De ce a dorit dl.

Patriciu sa se intalneasca cu premierul Tariceanu la Palatul Victoria si nu cu pretenarul sau Calin in privat? Simplu, ca sa transmita tocmai magistratilor semnalul discret si intens ca e primit la primul ministru cand vrea muschii lui.

N-avea nici o importanta ce discutau cei doi, despre reforma in Justitie, despre femei, motociclete sau retete de slabire, important era semnalul – aveti grija cum ma judecati, ca s-ar putea s-o incurcati.

Si daca se mai stie in culise si ca insusi ministrul Justitiei s-a intalnit cu Patriciu sub supravegherea premierului, ce-si poate dori mai mult conu Dinu? Abia tacand, d-na Macovei a pus o grenada defensiva in mana lui Patriciu si una ofensiva in mana altora.

Acum, informatia despre intalnirea tripartita nu a fost lansata din zona Patriciu, care avea tot interesul s-o pastreze ca mijloc de influenta subterana, ci din zona celor deranjati de DNA pe tema averilor, matusilor, loteriilor...

Si care acum pot spune, pe buna dreptate, ce fel de Justitie e asta care pe noi ne baga „la cremenal" si cu Patriciu sta la masa? Nu v-am spus ca suntem persecutati politic?

Solutia aleasa de premierul Tariceanu ca sa se extraga din rahat este si mai penibila decat cea a lui Macovei.

Ca primul ministru al Romaniei, sef al Partidului National Liberal, copresedinte al Aliantei de guvernamant, sa dea vina pentru un scandal de asemenea nivel pe o biata secretara este semn de micime politica si bicisnicie omeneasca inspaimantatoare.

A comite o infractiune politico-juridica e extrem de grav, a o nega in acest fel e mai rau, e rusinos si ridicol.

Pe banca bascaliei nationale, langa Matusa lui Nastase ia loc acum Secretara lui Tariceanu. Acesta e singurul raspuns pe care il poate da omul de pe strada la felul cum ii vorbesc politicienii.

S-au facut nenumarate sondaje cu privire la ce crede poporul despre clasa politica. Nu s-a facut insa nici unul cu privire la ce crede cu adevarat clasa politica despre popor.

In situatia de neinchipuit ca respondentii ar fi sinceri, si pe stanga si pe dreapta, si in prezidiu si in sala, si in guvern si in parlament, respectul politicienilor pentru popor ar fi perfect descris de cuvantul creat de fostul primar al Bacaului, Dumitru Sechelariu, pentru a-i numi pe simplii cetateni: Pulimea.