Tonul l-a dat tragica intamplare petrecuta duminica dupa-amiaza, la doi pasi de sediul guvernului. Hajme Hori, japonezul in varsta de 68 de ani care a readus la viata fabrica de rulmenti din Alexandria, a murit romaneste in scara blocului. L-a incoltit fatal cu viteza de samurai un maidanez pe care potera bucuresteana nu-l depistase inca ieri seara.

Omul de afaceri n-a mai apucat decat sa spuna „Cainele, Salvarea!", dupa care si-a dat duhul sub privirea ingrozita a paznicului cladirii. A fost momentul in care au urlat de durere familia lui Hajme Hori si toata suflarea Romaniei turistice. Oricum, eram trecuti la index prin catastifele internationale.

Pe internet, site-uri serioase ii avertizau pe strainii care doreau sa calatoreasca in Romania inca inainte de tragedia nipono-maidaneza: „Daca vreti sa calcati prin Romania, fiti cu ochii in patru; oricand s-ar putea sa va muste un caine bulevardier!". Cam asa am traduce noi indemnurile anti-Romania adresate turistilor de prin alte zari.

Usor de ghicit ce va urma dupa episodul nefericit din Piata Victoriei. Sfaturile nu vor mai suna „atentie la maidanezii de Bucuresti!", ci, eventual, „ocoliti Bucurestiul maidanezilor!". In cel mai bun caz, investitorii vor ramane in Romania la cel putin 200 de kilometri distanta de Capitala.

Dea Domnul ca macar din pricini canine sa aiba de castigat Timisoara, Iasiul sau Clujul! Dar tare ne e teama ca strainii se vor simti mai siguri dincolo de granita. Ii vor mai convinge oare promisiunile autoritatilor bucurestene cum ca va fi starpit in sfarsit fenomenul maidanez? Bine ar fi sa fie asa. Numai ca de ani intregi vedem aproape acelasi film.

Cu haite peste haite de caini nevinovati plimbandu-se lenes printre blocuri, cu oameni muscati la coltul strazii, cu hingheri fugarind patrupede la miez de noapte, cu primari declarand azi razboi maidanezilor si cedand maine sub presiunile oengiste.

„Maidaneziada" fostului primar general Basescu, pentru care plateste acum cu imagine actualul primar Videanu, se vede treaba ca n-a fost decat un lucru facut doar pe jumatate.

Au mai disparut caini vagabonzi de pe bulevarde, dar au ramas destui incat sa poata sa muste si sa ia vieti nevinovate. Ce fatalitate! Ne chinuim de 15 ani sa convingem Occidentul ca nu e chiar asa de grav in Romania. Cu exces de argumente, diligente ori lobby-uri vanturate prin lumea buna.

Si, dintr-o data, toate campaniile diplomatice mor printr-o simpla muscatura. Culmea e ca platesc cu zile nu romanii cata frunza si iarba, ci putinii straini care s-au incumetat sa ne calce pragul! Daca in locul japonezului Hajme Hori ar fi fost un bucurestean probabil ca ne-am fi vazut de galagia noastra cotidiana si am fi trecut in planul doi tragedia.

Asa insa am realizat si noi mai bine cine suntem cu adevarat. Si cum ratacim intr-o tara in care nu mai avem vreme sa facem curatenie pe strazi pentru ca suntem mult prea ocupati cu scandaluri si diversiuni. Doar cand ne mai trezeste la viata moartea unui japonez nevinovat muscat de vreun maidanez uitat prin fata guvernului ne dam seama in ce lume pierduta traim.