Din toata oferta de branduri internationale, in perioada Epocii de Aur romanii au avut cateva preferinte carora le-au ramas apoi fideli zeci de ani. Kentul, cafeaua Wienner, sapunurile FA sau Rexona au fost mai mult decat marci privilegiate. Ele se transformasera in valuta forte pentru orice serviciu existent pe piata.
Romanii preferau detasat Adidas, Neckerman sau Johnny Walker in locul altor branduri pentru produse similare.
Si acum se mai spune „mi-am luat niste adidasi Puma". In anii ’70, la noi, Adidas a dat numele tuturor pantofilor de sport. Marca celor trei dungi era atat de apreciata, incat se purtau chiar si la costum. Otterii erau si ei un semn al distinctiei masculine, iar superlativul in materie de moda era Neckerman, care zacea pe post de coffee table book in cele mai multe sufragerii.
Nutella si Tic Tac de la Ferrero erau variantele cele mai „de fite" in domeniul dulciurilor expuse la shop si oricine se intorcea din Vest avea negresit un Toblerone in bagaje, pentru copii sau pentru vreo spaga. Copiii stabilor erau abonati la „Pif", revista frantuzeasca, evident, pentru ca pe atunci limba franceza era de baza pentru a avea acces la lumea buna.
La scoala foloseau Bic-uri aduse din Vest, dar care s-au gasit o vreme si in tutungerii.
Cum „si-au ales" comunistii marcile
Mai multe marci globale au patruns in Romania pe la inceputurile „domniei" lui Ceausescu, care isi pusese in cap sa se afirme si pe plan international si a promovat o anumita deschidere fata de Occident. A fost perioada in care Occidentul ne-a creditat angro, cand pe rafturile magazinelor se gaseau marfuri din Vest.
„Deschiderea" s-a intrerupt brusc pe la mijlocul anilor ’70, cand Ceausescu a hotarat sa returneze toate datoriile.
Dar brandurile globale care apucasera sa castige o anumita notorietate pe piata romaneasca si mai ales cele aflate in top pe atunci au ramas, in mintea celor mai multi romani, singurii indicatori ai bunastarii occidentale, repere cunoscute si frumos colorate intr-o lume care devenea din ce in ce mai cenusie.
