Traian Basescu s-a rastit ieri la niste grupuri de interese, fara sa le numeasca. Doar le-a definit mai bine, agatindu-le necesarul calificativ „nelegitime". Ei si?

Traian Basescu a vorbit pentru prima data public despre grupurile de interese in august anul trecut. Le-a evocat, dar nu a dat exemple concrete. La acea ora, era deja semnat acordul dintre guvernele Romaniei si Elvetiei, prin care 1,2 miliarde de euro erau pregatiti sa plece fara licitatie in Tara Cantoanelor, dupa o schema indelung exersata in ultimele trei guvernari.

Cind a vorbit Basescu, documentul statea la rind sa intre la aprobare prin hotarire de guvern. Basescu a vorbit in august, hotarirea de guvern a iesit, bine-mersi, in septembrie.

Ieri, la bilantul MAI, presedintele a vorbit din nou despre grupurile de interese, carora le-a adaugat necesarul calificativ „nelegitime". A repovestit cit de toxice sint ele, a dat din nou avertismente publice,

i-a invitat pe politisti sa le ia la refec, dar nici de aceasta data nu a dat nume. Singura referire ceva mai concreta l-a vizat pe Codrut Seres, ministrul Economiei si Comertului, cind a vorbit despre domnul care mai acum doua saptamini il acuza pe el, pe presedinte, de tainuire si care a fost cit pe ce sa ne pricopseasca din nou cu o panama de tip Portile de Fier.

Si ce credeti ca se intimpla acolo dupa ce afacerea Elvetia a fost blocata? Sint sacrificati citiva acari Paun, un traducator, un directoras, de parca astia ar fi facut totul de capul lor. Si chiar daca au facut-o de capul lor tot e grav, asta arata cam cum e condus acel minister, si aici nu mai e vina nici a traducatorului, nici a directorasului.

Problema cu aceste discursuri este ca presedintele nu da niciodata nume. A facut-o o data si i s-au cerut probe, pe care nu le-a avut: cazul presupusului telefon de amenintare primit de la Sorin Rosca Stanescu.

In loc sa fie mai grijuliu cu dovezile pe care isi bazeaza spusele, Basescu a ales de atunci sa vorbeasca la modul general, ceea ce ii da, desigur, un anume confort, dar ridica doua probleme. Prima ar fi aceea ca exista tendinta de a viri pe toata lumea in aceeasi oala, vinovati si nevinovati deopotriva.

A doua e ca ofera celor vinovati sansa de a nu se simti vizati si a crede ca nu de ei este vorba, ci de altcineva.

Dar mai ingrijorator e faptul ca dupa mai bine de un an de mandat la Cotroceni si dupa sase luni de la prima demascare publica nu am aflat despre nici un asemenea grup nelegitim de interese care sa fi fost demantelat si expus opiniei publice de catre institutiile statului. Exact aceleasi institutii in care tot domnul presedinte ne cere sa avem incredere.

Iesirile acestea periodice ale presedintelui pot fi privite insa si din alta perspectiva. Sa le luam pe cele aflate la extremitati. Discursul din august al presedintelui a survenit la scurt timp dupa ce Tariceanu renuntase sa mai faca anticipate si viza grupurile de interese care roiesc in jurul Guvernului. A parut o vendeta, una soft, totusi.

Nici declaratia de ieri a presedintelui nu survine intr-un context politic tocmai limpede. PD a iesit neanuntat si a fixat peste sase luni casatoria cu PNL, fara sa anunte insa si mireasa, care mireasa a inceput sa se bilbiie de asa propunere.

Emil Boc a iesit din no comment-ul traditional, a taxat intentia aceluiasi Tariceanu de a strecura in lege obligativitatea procurorului general de a-l informa pe premier cind vreun ministru are probleme penale.

Discursul presedintelui, care vizeaza din nou Guvernul, mai exact aripa sa liberala si conservatoare, ar putea fi privit si ca un sprijin pe care acesta il ofera PD-ului in miscarile viitoare ale partidului din care provine.

Daca discursurile prezidentiale vor continua in acelasi ton ambiguu si vor fi plasate tot in momente extrem de oportune pentru PD din punct de vedere politic, s-ar putea sa constatam ca, da, Basescu s-a tinut de promisiune, dar intr-un mod inselator. E un presedinte jucator, asa cum a zis, dar nu unul care da sah „sistemului ticalosit", cum tot el a promis, ci unul care joaca tintar cu el.