„Religia islamica interzice orice reprezentare grafica a profetului Mahomed sau a lui Allah. Am putea reproduce caricaturile respective. Consideram insa ca ele ar jigni o intreaga religie. Nici crestinilor nu le-ar placea o caricatura in care Iisus ar aprinde cu mana lui un rug al Inchizitiei.
De aceea, ziarul «Gandul» a ales sa nu reproduca respectivele caricaturi." Acest text a aparut in ziarul „Gandul" din 31 ianuarie 2006, primul ziar care a informat publicul romanesc in legatura cu scandalul caricaturilor.
Daca ar fi fost sa judecam numai dupa criteriile libertatii presei, senzationalului, intaietatii si tirajului, le-am fi dat pe pagina intai. Insa fiindca lucram la ziarul numit Gandul ne mai gandim si la altceva.
Daca in presa musulmana ar aparea o caricatura a lui Iisus, nu Inchizitor, asta a fost demult, ci costumat in soldat american care trage de zgarda un musulman imbracat doar cu turbanul, croindu-l in acelasi timp cu un baston Abu Ghraib style, nu am inregistra nici un protest colectiv de proportii, nici o demonstratie de strada.
Caricatura ar putea aparea linistit si in presa crestina. In societatea occidentala, sacrul este in buna masura obosit, desuet, invocat mecanic, fara angajare sufleteasca intensa. De aceea, simbolurile fundamentale ale religiei crestine pot fi batjocorite de voie. E problema noastra, a crestinilor, cu noi insine.
Dar noi locuim intr-o casa numita Pamant impreuna cu niste oameni de alte religii. Islamul e o religie intensa, afectiva, care poate misca prin simboluri mari mase de oameni.
Caricaturile respective nu-i reprezinta pe Osama bin Laden, pe agresivul presedinte al Iranului sau pe teroristii care ucid oameni in fiecare zi in numele lui Allah – acestia sunt indivizi si pot fi obiectul sarcasmului de presa fara ca asta sa scoata musulmanii in strada.
Cel caricaturizat ca terorist este insusi profetul Mahomed, simbolul religiei islamice. Asa ceva scoate in strada nu numai extremistii, ci si pe musulmanii moderati, jigniti in miezul fiintarii lor. Asta nu mai e libertatea presei, ci iresponsabilitate agresiva.
Cei care o promoveaza n-au o problema cu Mahomed sau Allah, ei n-au nici un Dumnezeu. Libertatea fara limite, libertatea unei molecule de a se misca brownian, nu are sens si e distrugatoare.
Tocmai anumite restrictii asumate rational dau noima actului libertatii: de ce acoperim cu o banda neagra ochii copiilor violati cand le publicam fotografiile in ziar? De ce nu dam chipurile desfigurate ale victimelor accidentelor sau crimelor? Pentru ca nu vrem sa ranim sufletele celor apropiati lor.
Toate codurile deontologice ale presei interzic exprimarile rasiste, xenofobe, antisemite.
Libertatea de expresie care face rau unor oameni nevinovati nu mai e libertate, e prizonierat in temnita senzationalismului cinic, a tirajului si audientei cu orice pret, in ultima instanta a goanei dupa bani. Si mai e ceva: incultura.
Ziaristii care pretind acum ca vor reproduce desenele „satanice" pentru a „informa" populatia sunt in primul rand inculti.
Ei nu stiu ce inseamna Islamul, n-au citit un rand din Coran, nu inteleg sensibilitatea culturala diferita, pentru ca, daca ar sti, ar trebui sa incerce sa explice romanilor toate acestea, in loc sa reproduca niste caricaturi tampite, riscand sa ofenseze gratuit comunitatea musulmana din Romania cu care convietuim in buna pace.
Cand te duci in Orient si vrei sa vizitezi o moschee, te descalti. Nu le spui credinciosilor: stiti, la mine acasa nu ma descalt, deci raman si aici cu pantofii in picioare. Accepti aceasta cutuma, iti reduci libertatea, pentru ca vrei sa cunosti o alta civilizatie si sa comunici cu ea.
Libertatea „absoluta" de ambele parti inseamna imposibilitatea comunicarii. Si cand comunicarea lipseste, drumul catre neintelegere, ura si violenta este larg deschis.
Ma indoiesc ca aceia care anunta acum cu ifose ca ei vor reproduce caricaturile au comunicat vreodata cu adevarat, nu cu arabii sau musulmanii, ci cu aproapele lor crestin si roman…
