In putine domenii s-a investit atita energie "constructiva", dupa Decembrie 1989, ca in cel politic. "Tara a devenit un imens santier", mai ceva ca intr-o schioapa lozinca a socialismului.

Totul era de facut si aproape nimic din ceea ce s-ar fi putut face rau, nu s-a ratat: partide politice, constitutie, institutiile fundamentale ale guvernarii - Parlament, Executiv, Justitie, institutii ale guvernarii locale, societate civila.

Rezultatul global al acestui "maret santier", pe care s-au afirmat politic nenumarati ingineri, a fost caracterizat in 1996 ca fiind "o democratie de vitrina".

Adica un sistem care seamana cu ceea ce este o democratie consacrata istoric, in societati ale Europei sau in America, dar care nu poate fi folosita decit pentru a fi aratata celor care ne viziteaza meleagurile, ca o proba pentru faptul ca, in sfirsit, ne-am intors in lumea civilizata.

Functional nu era mai solida decit un "bibelou de portelan", pe care, cum l-ai scos din vitrina, l-ai si ciobit. Democratia de vitrina arata ca o democratie, dar nu poate fi utilizata in viata de zi cu zi pentru ca este prea fragila. Acest diagnostic, confirmat de realitate, a devenit intre timp o sintagma intrata in uzul curent.

Dar, lasate de capul lor, conform legii nr.12 a lui Murphy, lucrurile merg inexorabil din rau in mai rau! Incet, dar sigur, societatea romaneasca trece de la stadiul "democratiei de vitrina" la cel al "democratiei pe sponci", adica doar din cind in cind, pe la marile praznice, si numai cu voie de la politie, ori de la domnie.

In ultimii zece ani, partidele politice din Romania nu numai ca nu au facut progrese in organizarea, exprimarea politica, selectia liderilor, capacitatea de guvernare si in relatiile cu electoratul, ci au devenit mai fragile, ca sa nu spun insignifiante.

PSD-ul o duce din criza-n criza, forma politica de exprimare la nivel local este institutia "baronilor", iar la centru cea a "coalitiilor de razboi fratricid". PNL-ul, dupa ce a supravietuit cu putin noroc guvernarii CDR, sta sa-si dea duhul in guvernarea Aliantei DA, unde, teoretic, are rol de primadona.

Iar, daca ramine fara "sponsorul strategic", nu mai are cu ce sa-si plateasca chiriile si telefoanele nici la sediul central si nici in teritoriu. PD-ul se intareste si el precum coca la frig si nu stie unde sa-si mai caute eticheta si adapost - ba la social-democrati, ba la populari, adica din lac in put.

Faptul ca Traian Basescu este astazi Presedinte al Romaniei nu este o victorie a PD-ului, ci un urias esec al PSD-ului, iar ca dovada sta faptul ca, desi este la guvernare, iar presedintele de facto al partidului are sediul la Cotroceni, ideea de a se confrunta de sine statator cu urnele, la viitoarea scadenta electorala, il sperie de moarte.

In rest, Partidul Conservator este o fictiune tinuta in viata de greseala strategica a PSD-ului, UDMR-ul nu este un partid, iar PRM ramine cu o capacitate limitata de a impacta derularea procesului de guvernare, obligat la o pozitie defensiva, redus la un singur mesaj: "opozitie la orice".

Institutiile fundamentale guvernarii nu stau nici ele mai bine ca acum 10 ani, din contra! Parlamentul a devenit adapost pentru oamenii cu dare de mina, ignoranta politica si dezinteres masiv pentru orice altceva decit afacerile personale.

In loc sa genereze un spatiu legislativ coerent, suplu si usor de intrebuintat, capabil sa sustina dezvoltarea economica si sociala, s-a transformat intr-o masinarie de produs si aprobat legi, pe care singur le modifica si le schimba si de cite trei ori pe zi.

Executivul nu a cistigat nici in organizare, nici in suplete, nici in coerenta a promovarii politicilor de dezvoltare. Dimpotriva, a devenit o ograda larga, in care fiecare veleitar al partidelor aflate la guvernare isi rezerva cite un post important, de preferinta ministru sau secretar de stat.

Drept pentru care Alianta DA guverneaza, azi, cu aceeasi masinarie, inca si mai umflata, creata de PSD, care a mostenit-o de la CDR, care a mostenit-o de la PSDR, care a infiintat-o in perioada de glorie a FSN-ului.

In loc sa se precupe de mijloace de promovare functionala a unor seturi de politici coerente, guvernele ultimilor 10 ani s-au intrecut in a "decreta" ceea ce vor, prin ordonante de urgenta si legi impuse pe banda Parlamentului, eventual sub forma unor groase pachete, pe care in mod eroic si-au asumat raspunderea! Cit despre justitie, ce sa mai vorbim!

Ea este pur si simplu condamnata. Nu poate exista justitie functionala pe un teren legislativ atit de instabil. Nu exista justitie functionala, daca la fiecare doi ani, cineva face cite o "reforma" mai interesata de obiective politice, decit de structurarea rationala a sistemului.

Nu exista justitie, daca oamenii care o practica sint condamnati la un statut profesional ridicol, iar nivelul de expertiza scade constant.

Cit despre "textura morala" nu mai este cazul sa vorbim, ea nu are cum sa fie mai solida decit cea de ansamblu a societatii romanesti, adica putreda, putreda! Pe scurt, avem o groaza de institutii, dar nu si justitie functionala.

Mai nou, sistemul mimeaza eficienta dansind pe un teren mlastinos, invecinat cu dictatura, supradimensionind si abuzind institutiile "acuzarii si ale investigatiei", in timp ce institutiile puterii executive si ale mass-media cultiva in rindul populatiei confuzia grava dintre Justitie si "justitiarism".

Constitutia este aceeasi, strimba si confuza exact in jonctiunile cheie si in capitolele care ne-ar putea pune la adapost de abuzurile guvernarii, pe noi cetatenii.

Cit despre societatea civila, acum 10 ani inca mai exista ca speranta, azi stim cu siguranta ca este o fictiune.

Presa a fost "imblinzita" cu biciul actionariatelor si supusa fara drept de replica de uriasele "bugete de publicitate" ale institutiilor de stat! Institutiile care se ocupa de drepturile omului aproape ca au disparut din peisaj, oricum nu mai au nici influenta de acum zece ani asupra comportamentului si masurilor guvernarii.

Conceptul "presedintelui jucator", combinat cu cel al "premierului cu prieteni", al "ministrului justitiei in razboi cu justitia", al "ministrului sanatatii scapat din dirlogii ratiunii" si al "razboiului intre partide ca forma de alianta politica" pentru a distruge ceea ce mai ramasese din fragila democratie de vitrina, lasindu-ne sa contemplam spectrul "democratiei pe sponci".