Exista subiecte pe care politicienii, inclusiv cei guralivi, evita sa le dezbata in contradictoriu, oricit de inversunati s-ar arata unii impotriva. Poate cel mai notoriu caz a fost retehnologizarea fara licitatie a Portilor de Fier, intinsa pe doua-trei guvernari, suficient asadar ca sa existe potentiale vinovatii de-a latul intregului spectru politic.
Un alt asemenea subiect tabu pare a se naste acum, sub ochii nostri. Este vorba despre modul in care RAAPPS si Primaria Capitalei retrocedeaza conditionat proprietati aflate in cea mai rivnita zona a Bucurestiului: cartierul Primaverii.
Luata fiecare separat, nici o astfel de retrocedare nu trezeste foarte multe suspiciuni.
E simplu de imaginat ca un om de afaceri si un avocat au dat, poate intimplator, peste vreo babuta care se chinuie de ani de zile sa-si recupereze de la stat casa sau terenul confiscate de comunisti si i-au propus, contra unui pret corect, sa preia ei sarcina de a desteleni hatisul birocratic la capatul caruia se gaseste titlul de proprietate.
In cazul de fata insa, ceea ce uimeste pina la stupefactie sint amploarea si metoda. Analizate un pic, ambele contureaza complicitatea dintre cei doi si functionarii publici care au decis retrocedarea.
Omul de afaceri Mihai Cuptor si avocatul Cristian Dinu au izbutit sa intre in posesia a peste 30 de proprietati, terenuri si vile, amplasate in zone rezidentiale. In fiecare caz au existat insa ante-contracte de vinzare-cumparare incheiate intre fostii proprietari si cuplul Cuptor-Dinu. Si inca am crede in cele 30 de coincidente luate separat daca nu ne-ar impiedica insisi oficialii RAAPPS.
Multe dintre cererile de revendicare vizau domeniul public al statului, care nu se poate retroceda, drept pentru care s-au oferit in schimb terenuri ce apartineau domeniului privat al statului.
Insa multe dintre acestea din urma se afla unul linga altul, astfel incit tandemul Cuptor-Dinu a fost astfel ajutat sa-si constituie, in zone de invidiat, suprafete compacte, mult mai profitabil de valorificat. Asa au ajuns cei doi sa detina 1.500 de metri patrati, din patru retrocedari, pe strada Dante Alighieri si 2,6 hectare, din 12 retrocedari, pe strada Muntele Gaina.
Amploarea in spatiu a retetei este dublata si de o amploare in timp. Inceputa prin 2004, afacerea a supravietuit schimbarii de guvern si a echipei de conducere de la RAAPPS. Tandemul Cuptor-Dinu a primit in 2005, dupa aceeasi procedura, inca un teren in strada Dante Alighieri, intregindu-si astfel zestrea imobiliara.
Metoda folosita, desi aparent infailibila, devine vulnerabila tocmai prin repetitie. In toate cazurile, fostii proprietari si-au depus cererile de retrocedare inca din anul 2001, imediat dupa aparitia Legii nr. 10. Vreme de trei ani, nu au reusit sa-si recupereze proprietatile, multi dintre ei primind chiar refuzuri oficiale. A intrat atunci in scena tandemul Cuptor-Dinu.
Oamenii au semnat mai intii procuri de reprezentare catre mandatari desemnati tot de cei doi. Date fiind drepturile depline pe care le primeau interpusii, se poate spune ca acela era, de fapt, momentul in care fostii proprietari isi pierdeau orice putere asupra bunurilor revendicate.
Intermediarii semnau apoi ante-contractele de vinzare-cumparare cu Cuptor si Dinu, iar imobilele erau restituite prin ordine emise de directorul RAAPPS sau de primarul general, scutindu-i de procese costisitoare si cronofage. Astfel, le era acceptat celor doi ceea ce li se refuzase, implicit sau explicit, fostilor proprietari.
Sigur, putem crede iar in zeci de coincidente, dar numai cu riscul de a parea idioti.
Cartierul Primaverii a fost ridicat in perioada interbelica nu de oameni bogati, ci de salariati instariti si functionari de stat. Comunistii
l-au confiscat cu brutalitate intr-o noapte ca sa-si instaleze acolo nomenclatura. Ce se intimpla acum nu difera mult de ceea ce s-a intimplat in anii ’50: noua confiscare dureaza ceva mai mult de o noapte, iar brutalitatea fizica a fost inlocuita cu una juridica.
