Liberalismul romanesc este un bolnav intr-o stare critica. Aceasta este ideea principala a acestei analize. Nici invocarea traditiei liberale, nici aderarea la miscarea liberala europeana, si nici dublul discurs referitor la piata nu sint argumente care sa sprijine temeinic actuala pozitie a PNL.
Notiunea ca PNL se sprijina pe o doctrina clara si ca aceasta doctrina este „liberala" ramine unul dintre miturile politicii romanesti. Care este insa continutul acestei doctrine? Azi, in toata lumea, atit dreapta cit si stinga se revendica in mare masura de la liberalism. De aceea „liberalism" este la ora actuala unul dintre cei mai confuzi termeni ai lexiconului politic.
Exista liberalism de dreapta si liberalism de stinga, liberalism economic si liberalism social, liberalism clasic si liberalism modern s.a.m.d. Spectacolul filialelor PNL, afirmindu-si indirjite prin vot „identitatea liberala", ar fi comic daca n-ar fi trist.
In absenta unor documente doctrinare serioase si a oricarei urme de premeditare ideologica in rindurile ierarhiei partidului, substanta „liberalismului" PNL este foarte greu de stabilit. Ramine atunci ca elementele „doctrinei" PNL sa fie identificate folosind alte chei de descifrare decit cele obisnuite.
In acest caz sintem obligati sa ne referim la temele implicite in discursul PNL-istilor atunci cind sint pusi in situatia sa dea explicatii cu privire la aceasta chestiune.
Traditie problematica
Prima tema este traditia antebelica a partidului. Intr-adevar, PNL-istii fac mereu referinta la ea. Din pacate, aceasta complica in loc sa simplifice lucrurile. Aportul doctrinar al acestei trimiteri este nul. In cursul istoriei sale, traiectoria PNL a strabatut de la stinga la dreapta aproape intreg spectrul politic.
In plus, poti gasi coexistind, in orice moment din istoria sa, elemente atit de dreapta cit si de stinga in doctrina expusa si in practica politica.
Variatia este extrema: de la cel mai „rosu" radicalism la cel mai profund nationalism etnicist. Or, aceasta face irelevanta trimiterea la bagajul doctrinar istoric. A incerca sa trimiti la istorie este in cazul PNL, ca in cazul majoritatii partidelor cu vechime, un act reflex de stabilire a unei genealogii politice, si nu un argument de intemeiere doctrinara.
Optiunea europeana
Cealalta tema este afilierea la grupul liberal- democratilor europeni. Ca si in cazul traditiei istorice, aportul doctrinar al acestei afilieri este mai mult derutant decit clarificator.
Doua sint motivele: in primul rind, gruparea liberal-democrata europeana este o grupare eterogena, constituita mai degraba din ceea ce ramine dupa ce prima mina a partidelor europene a fost triata intre socialisti si populari. Poti gasi acolo un spectru larg de pozitii: de la stinga la centru-dreapta si orice vrei intre ei.
Totusi, si acesta este al doilea motiv, cind trebuie sa tragi o linie, centrul de greutate al gruparii cade in mod incontestabil la stinga, lucru confirmat si de pozitionarea sa in Parlamentul European. Or, PNL se pretinde, si este perceput in spatiul romanesc, drept o entitate de dreapta. Evocarea repetata a afilierii la grupul liberal-democratilor europeni nu face decit sa amplifice confuzia.
Capitalism radical, dar pe hirtie
Daca asa stau lucrurile, atunci aceste doua modalitati de a stabili, in absenta resorturilor normale, substanta doctrinara a PNL, sint niste etichete lipsite de continut: ni se spune ca PNL este „liberal" pentru ca este „PNL" si pentru ca este afiliat la ceva european ce are in titlu cuvintul „liberal".
Ramine insa in joc un al treilea element: accentele radicale pro-piata ale unor lideri ce se angajeaza ocazional in retorica de tip Thatcher-Reagan.
Dar notiunea ca aceasta ar reprezenta o linie doctrinara in PNL, chiar si minoritara, este sistematic contrazisa nu numai de alte declaratii si atitudini (uneori ale aceluiasi lider in chiar acelasi discurs), dar chiar si de practica politica a partidului.
Prin statut, organizare, conduita si agenda politica, PNL se prezinta ca un tipic partid oligarhic „de tranzitie", strain cu totul de dinamica si fervoarea revolutionar-reformatoare pro-capitalista a gruparilor „thatcheriste".
Pe scurt, nici elementul practic, singurul care ar mai putea cit de cit sa ne ajute, fie si in mod indirect, la clarificarea situatiei doctrinare a PNL, nu duce nici el prea departe.
Teorie contrazisa de practica
Toate aceste concluzii nu sint o noutate. Politologii, jurnalistii si comentatorii politici romani au sesizat in mod repetat aceasta paradoxala carenta a PNL si contradictiile „liberalismului" pe care-l afiseaza.
De altfel, azi s-a creat o situatie paradoxala in care ideile si preocuparile doctrinare sint mai bine reprezentate in redactiile mass-media si pe forumurile de discutie pe Internet decit in partidele ce se pretind vehiculele politice ale acestor idei.
In Romania exista azi nu mii, ci zeci de mii de indivizi care fie prin studiu, fie prin experienta angajarii zi de zi in constructia sau administrarea institutiilor capitalismului, fie prin simpla interactiune inteligenta cu aceste institutii, sint in proces de a-si crea o identitate politica de centru-dreapta, clasic-liberala sau neoconservatoare.
De asemenea, sint altii ce se indreapta spre un liberalism modern, de stinga. Procesul lor personal de articulare identitar-politica este cu ani-lumina inaintea procesului similar la nivelul partidelor politice.
Este inevitabil ca mai devreme sau mai tirziu ei vor refuza sa mai inchida ochii la mitul „doctrinei liberale" sub care PNL isi ascunde acum vacuitatea doctrinara si lipsa acuta de imaginatie politica. Ce va urma este greu de prevazut.
Criza cronica
Nu incape indoiala ca majoritatea membrilor PNL se doreste de dreapta. A te afirma insa de dreapta si a avea o doctrina coerenta de dreapta sint doua lucruri total diferite. Are PNL o doctrina de dreapta? Este ea liberala? Membrii PNL par convinsi de asta si trebuie sa le respectam convingerile, dar nu aceasta este problema.
Ce este pina la urma liberalismul romanesc? Care sint conturile sale doctrinare? Care este corespondenta doctrinara intre PNL si partidele dreptei europene? Care este „proiectul liberal" pentru Romania? Ce inseamna a fi liberal in Romania si Europa secolului 21? Ce inseamna a fi de dreapta in Romania? Sint intrebari al caror raspuns reprezinta nu numai o obligatie pe care PNL o are fata de
electoratul roman, dar si o necesitate strategica de prim ordin pentru supravietuirea partidului. Rezolvarea crizei cronice a PNL depinde in buna masura si de iesirea din prelungita confuzie identitara in care dreapta romaneasca se afla de atita vreme. •
„Salvatorul" Stolojan
Pe parcursul mandatului de presedinte al PNL pe care il detine Calin Popescu Tariceanu, numele predecesorului acestuia, Teodor Stolojan, dar mai ales o eventuala revenire a sa in fruntea liberalilor, a fost invocat de mai multe ori.
Actualmente consilier la Cotroceni al presedintelui Basescu, caruia i-a cedat locul sau in competitia prezidentiala in 2004, in urma unui moment ale carui sensuri definitive nu sint nici pina astazi cunoscute, Stolojan este mereu distribuit in scenarii care vizeaza schimbarea actualei conduceri liberale si reorientarea politica a PNL.
Este important de consemnat faptul ca, aproape de fiecare data cind asemenea scenarii au prins contur public, Teodor Stolojan s-a ferit sa nege pina la capat ca ar avea de-a face cu ele. (C. Patrasconiu)
Cine este Dragos-Paul Aligica
S-a nascut in 1966, la Bucuresti. Actualmente este cercetator la Institutul Hudson din Washington si, de asemenea, profesor asociat al SNSPA din Bucuresti. Este doctor in stiinte politice la Universitatea Indiana din Bloomington. In plus, are doua doctorate la Bucuresti, in economie si in sociologie.
Autor al mai multor carti si al multor studii de specialitate, Dragos-Paul Aligica este unul dintre cei mai atenti observatori si analisti ai economiei si geopoliticii contemporane.
