Dinu Patriciu si-a mai petrecut un weekend in familie. Procurorii nu au avut suficiente dovezi pentru a convinge instanta ca arestarea lui este necesara. Practic, a fost admisa una dintre cele cinci exceptii invocate de avocatii omului de afaceri.
Din care am aflat ca presedintele Rompetrol nici macar nu avea o declaratie scrisa la dosar, de unde sa rezulte ca acesta a fost ascultat. Desi a fost de aproape 20 de ori in fata anchetatorilor.
Din experienta ultimelor zile putem anticipa ca Parchetul nu se va lasa si va face in asa fel - nu stim cat de la limita legii sau la limita interpretabilului - incat sa-l trimita pe Dinu Patriciu in judecata. Si de-acolo, daca nu e boala lunga-moarte sigura si se incheie rapid, va ramane impresia ca s-a dorit, volens-nolens, condamnarea lui. Asta in cazul in care va fi gasit vinovat.
In cazul in care i se va da o sentinta usoara sau va fi achitat, se va considera ori ca Patriciu e o victima politica, ori ca a avut avocati mai pregatiti decat procurorii. Ori si una, si alta, cele doua variante neexcluzandu-se reciproc.
Dar cum ramane cu onoarea nereperata a anchetatorilor? Justitie sa fie, dar pe cai juste. Nu cred ca exista roman care sa nu vrea ca fenomenul coruptiei sa fie o amintire. Nu cred ca exista ziarist de buna-credinta care sa nu considere ca pe un plus de securitate in practicarea meseriei garantia unei justitii demne si imputinarea, pana la disparitie, a coruptiei.
Vineri la pranz, cand Dinu Patriciu se afla la tribunal, asteptand sa vada daca va spune adio libertatii, redactiile principalelor ziare si televiziuni au fost bombardate cu tot felul de informatii. Era, in mod evident, o incercare de influentare a deliberarilor referitoare la cererea de recuzare a judecatoarei, solicitare facuta, in premiera, de catre Parchet.
Una dintre aceste informatii, venita pe cai obscure, relata despre lipsa de impartialitate a judecatoarei, data in vileag pe calea ascultarii telefonului ei. Nu vreau sa dau detalii, tocmai pentru a nu le face jocul celor care au dorit sa raspandeasca aceste zvonuri, in plina deliberare.
Aceasta intamplare bizara ma face sa cred ca in lupta impotriva coruptiei - ca lupta generica si oficiala - sunt, de fapt, angrenate tot soiul de alte batalii - mai mari sau mai mici -, de grupari sau de persoane, care fac o politica individuala sau de partid.
Dinu Patriciu este, potrivit directorului ziarului „Ziua", omul care il sacaia cel mai mult pe presedintele Traian Basescu, la inceputul preluarii functiei. L-ar fi dorit mort de beat, mort politic macar, daca nu chiar aruncat in zeghe. Legenda nu spune daca existau si temeiuri pentru scoaterea din circuit a lui Dinu Patriciu. Dar cui ii pasa de beletristica atunci cand e in joc viata cuiva?!
Numai ca realitatea seamana atat de bine cu naratiunea, incat se confunda pana la identificare. Iar pana la excese din partea celor care au painea si cutitul - ma refer la anchetatori - nu mai e decat un pas. Care cred ca a fost facut odata cu incercarea de a schimba legea din mers.
Si un student in anul intai la Drept stie ca articolul 51 din Codul de Procedura Penala prevede clar ca recuzarea unei instante poate fi ceruta doar de catre partile in proces: inculpati, martori, invinuiti. Si nu de catre Parchet.
Numai ca punerea pe picior de egalitate in proces a Parchetului este o mai veche dorinta a celor care conduc azi justitia romana. Daca nu au apucat sa statueze principiul respectiv pana la acest caz, de ce sa nu o faca in timpul anchetei? Si-or fi zis sa nu se piarda timpul. Si oportunitatea.
Adevarul e ca asistam la desfasurarea unor probatorii de circumstanta si oportunitate, si mai putin de cauzalitate si efect. Anchete scurte si eficiente inseamna sanatate si transparenta. Si trimiterea in judecata a celor care au gresit, nu a povestii povestilor povestite despre ce cred unii si altii despre acesti oameni. Vinovati sau nu.
