Greu de gasit un roman care sa nu se fi simtit desconsiderat, umilit, tratat ca un babuin, in cazul puscasului ucigas al lui Teo Peter, scos rapid din Romania si basma curata in SUA.

Inca o data am fost considerati o „rasa inferioara", suboameni care ar trebui sa fie fericiti cand ii omoara un semizeu american conducand un Ford.

Iata insa ca in CSAT, sub privegherea presedintelui Basescu, s-au clocit noi proiecte de lege privind statutul ofiterului roman de informatii, care-l transforma pe acesta in ceva si mai si, intr-un zeu cu drept de viata si de moarte asupra muritorilor de rand de pe aici.

Daca puscasul Van Goethem a fost macar trecut printr-un proces de forma si mustrat ca sa-si poata vedea linistit de treburi, noul securist carpatin nici nu poate fi deranjat cand omoara un roman calcandu-l cu masina sau dandu-l cu capul de coltul mesei. Aparatorul patriei e in misiune.

Asa ca poate sa navaleasca in casele oamenilor, sa le rechizitioneze masina sau telefonul, sa le distruga bunurile, fara sa poata fi retinut, perchezitionat sau arestat pentru abuzuri.

De asemenea, „organele noastre de securitate" pot sa solicite gratuit oricarei institutii private informatii care, dupa parerea ziselor organe, ajuta la „realizarea" securitatii nationale. Ziarele, radiourile sau televiziunile care „se constata ca dezinformeaza" pot fi puse sub urmarire.

Te poti trezi peste noapte „terorist" sau „corupt", pentru ca asa „constata" organele, nu un procuror sau judecator. In fine, daca zeul sereist, sieist, sepepist, setesist, intr-un cuvant securist, a obosit, atunci statul se obliga sa-i gaseasca alt loc de munca, fireste, corespunzator.

Nu exista sa existe securisti cu fete triste, adica someri sau caratori cu carca. De ce? Ne-a explicat presedintele Basescu: securistul dat afara poate sa se angajeze in agentii de detectivi particulari si sa puna in pericol securitatea nationala. Dl.

presedinte nu se gandeste nici o clipa ca ofiterul in cauza ar trebui sa suporte rigorile legii si meseriei pe care a avut-o daca face asa ceva, nu, lui trebuie sa i se asigure o slujba bine platita ca sa nu devina terorist.

Cu un absolvent de facultate care nu gaseste un loc de munca potrivit, cat de cat, pregatirii lui, cu un medic rezident care are salariu cat o femeie de serviciu, dl. Basescu nu se incurca, astia nu pot pune in pericol siguranta nationala.

Nu-mi ramane decat sa-i sfatuiesc sa arunce in aer ceva prin dealul Cotrocenilor, ca sa le dea slujbe bune presedintia.

„Securism dupa comunism" se numea un editorial pe care l-am publicat la jumatatea anului trecut, cand mi-a devenit limpede vocatia securista a presedintelui Basescu, ca trasatura distinctiva fata de activistii PCR care au condus pana acum Romania.

Domnia sa iubeste sincer organele, le pretuieste, exact in masura in care dispretuieste, de pilda, presa.

Masura dispretului sau e data de faptul ca s-a cerut in mod abuziv ca aceste proiecte de lege, privind in cel mai inalt grad cetateanul, sa fie secretizate pana le dezbate parlamentul, ca „sa nu se iste harmalaie" – harmalaia suntem noi, ziaristii si societatea civila.

Pentru aceste sentimente curate, d-sa poate gasi justificari de camuflaj: se ascute lupta cu terorismul, in care suntem si noi parte, trebuie starpiti balaurii coruptiei si crimei organizate. Tot asa cum sistemul comunist invoca pericolul imperialist, contrarevolutia, inainte de a mai ridica niste oameni noaptea, din propriile lor case.

Acum, asa e si la americani, poate spune presedintele. Da, dar noi n-avem Turnuri Gemene, nici construite, nici daramate, si poate ca ar fi bine sa incepem cu alte lucruri de la americani pe care sa le aducem in Romania...

Statutul ofiterului de informatii, asa cum e vazut din dealul Cotrocenilor, corespunde unei Romanii aflate in stare de asediu. Mai ramane sa fie interzise grupurile de mai mult de trei persoane care discuta si circulatia dupa caderea intunericului. Dl.

Basescu a spus ca justitia trebuie sa reflecte activitatea procurorilor. Acum, domnia sa sugereaza cu putere ca procurorii ar face bine sa reflecte munca securistilor.

Si astfel va fi, din nou, ordine: baietii cu fes prezidential si ochelari negri vor putea relua cu mandrie fraza inaintasilor lor de acum o jumatate de veac: daca te-am luat noi, ceva trebuie sa fi facut.

Coruptia, reala si de nivel inalt, din Romania fu prilejul, iara nu cauza pentru tentativele d-lui Basescu de a institui noul securism.

Si grav e ca nu sunt sigur ca opinia publica va reactiona asa cum o face presa: in prea multi dintre romani mai exista o mare sete de a-si turna undeva vecinul, o vie satisfactie cand cutare e „luat".

„Marii corupti" sunt „burjuii" si „chiaburii" care pot justifica, prin ura populara pe care o trezesc, instaurarea unui despotism cu manusi euroatlantice, transformarea romanilor intr-o natiune strict supravegheata.