Procurorii sustin ca majorarile de capital si investitiile de la Petromidia (actuala Rompetrol Rafinare) au facut facute din alti bani decat cei cu care a venit cumparatorul. In aceste conditii se poate aplica o clauza din contract prin care statul poate lua rafinaria inapoi. In aceasta perspectiva, jocurile de interese se ascut de pe acum.
Prima acuzatie: investitii din banii cuveniti bugetului
„Obligatia asumata in contractul de privatizare, de majorare a capitalului social din surse proprii sau atrase pe numele cumparatorului, la Rompetrol Rafinare SA, s-a executat, in realitate, din banii cuveniti bugetului de stat"- arata un document din arhiva Parchetului General, din 27 mai 2005.
Procurorii merg mai departe si sustin ca autoritatile ar fi putut lua deja aceasta masura.
„The Rompetrol Group BV Olanda a omis, cu stiinta, sa comunice APAPS adevarata sursa de efectuare a investitiilor, astfel incat, daca APAPS ar fi cunoscut acest aspect, ar fi trebuit sa puna in executare conditia de luare in plata a actiunilor puse in gaj si schimbata structura actionariatului societatii."– considera Parchetul General.
The Rompetrol Group (TRG) este actionarul principal al rafinariei, pe care a preluat-o de la autoritatea statului in 2000.
Solicitati sa comenteze punct cu punct afirmatiile procurorilor prezentate in acest articol, reprezentantii Rompetrol nu au raspuns, intr-un interval de o saptamana. Aceleasi intrebari au fost adresate si casei de avocatura care ii apara, Salans, care de asemenea s-a abtinut de la orice comentariu.
Un prim aspect al investigatiei pleaca, asa cum am scris in mai multe randuri, de la creanta din Murzuk. Procurorii spun ca statul ar fi trebuit sa incaseze acesti bani, dar ca Rompetrol si-a arogat dreptul asupra lor si ca i-a folosit pentru preluarea Petromidia.
Corespondenta dintre doi manageri de top tradeaza intentiile lor, sustine procuratura.
"Prin corespondenta purtata intre John Works (vicepresedinte Rompetrol) si Alexandru Bucsa (director financiar), in perioada 15.10-01.11.1999, rezulta ca Rompetrol a continuat faza de explorare din acordul EPSA pe riscul si cheltuiala statului roman, iar suma pe care urma sa o primeasca este considerata « o garantie a bugetului statului roman ».
Tot din aceasta corespondenta rezulta ca sus-numitii au cautat solutii pentru insusirea acestei sume cuvenite bugetului de stat" – potrivit documentului citat.
[c:1:d] La data invocatei corespondente, Patriciu se afla intre doua achizitii: luase Rompetrolul in 1998 si, stiind de creanta din Murzuk, pusese ochii pe rafinaria Petromidia, pe care a si preluat-o ceva mai tarziu, pentru 50 de milioane $ plus investitii obligatorii de 200 milioane $. Sursa de provenienta a banilor ajunsi in Petromidia e sub ancheta.
Daca se va dovedi ca Patriciu a bagat in rafinarie chiar banii statului, omul de afaceri isi ia adio de la Petromidia.
Aceasta intrucat contractul de privatizare stabileste clar: „In cazul in care Cumparatorul nu isi realizeaza obligatiile de investitii din Anexa nr.8 asumate pentru fiecare dintre anii I, II, III, IV, V, prezentul Contract se desfiinteaza de drept, fara nici o somatie, la implinirea unui termed de 60 de zile de la fiecare scadenta, cu exceptia cazului in care Vanzatorul renunta la efectele
pactului comisoriu si cere executarea in natura a obligatiilor" (art. 9.10.1).
O analiza pe larg a circuitului financiar cu privire la creanta din Murzuk este prezentata in articolul Schema financiara - creanta Murzuk.
Dar sunt si alte motive care pot intoarce rafinaria la stat.
Majorari de capital manevrate din hartii
[c:2:s]O a doua acuzatie se refera la faptul ca bunurile Petromidia ar fi fost reevaluate, adica valoarea lor a fost manevrata in sens crescator din hartii.
In actele financiare ale companiei se vad cateva indicii.
La 15 februarie 2002, activele Petromidia au fost reevaluate. Astfel, a rezultat o majorare de capital de 333 milioane de dolari, pe care procurorii o acuza ca incalcand conditia contractului: sumele sa provina din surse proprii sau atrase.
"Investitiile tehnologice angajate prin incheierea contractului de vanzare-cumparare actiuni Petromidia SA au fost efectuate fie din fondurile SC Petromidia SA (SC Rompetrol Rafinare SA), fie din sumele cuvenite bugetului de stat (conform HG 157/1993 cu modificarile ulterioare)" – concluzioneaza procurorii.
Acestia au calculat „un prejudiciu in suma de 221 miliarde lei aferent primului an investitional si suma 442 miliarde lei, aferent celui de-al doilea an investitional (in total pentru primii doi ani investitionali, 663 miliarde lei)".
Alte majorari de capital investigate
Cash cu dus-intors
O alta majorare de capital, impusa de contract, este hotarata de Consiliul de Administartie in mai 2001. Ulterior, TRG, cumparatorul Petromidia, vireaza doua transe: una de 12 milioane $ si alta de 9 milioane $. Banii au fost utilizati pentru plata furnizorilor (prima transa catre Naftex Bulgaria, Glencore Elvetia si, cateva sute de mii de $ catre TRG).
Mai interesanta este insa a doua transa, cea de 9 milioane $. Virata pe 17 ianuarie 2002 de TRG, aceasta s-a intors in aceeasi zi in conturile de unde a plecat, pentru a acoperi un credit pentru import de titei.
Bunuri din ograda altora
Mai sunt si alte tranzactii cercetate. Potrivit documentelor financiare, compania si-a majorat capitalul social cu un aport in natura in mai multe randuri: la 19 decembrie 2002 cu 29,2 milioane $ si la 25 ianuarie 2003, cu 119 milioane $.
Aceste operatii s-au facut cu reeevaluarea unor utilaje, echipamente, terenuri, sedii ale Rompetrol si ale rafinariei Vega (detinuta tot de Rompetrol), care nu produceau nici un venit pentru rafinaria de la Navodari – sustin rapoartele autoritatilor financiare si fiscale.
Ce urmeaza
In 2000, The Rompetrol Group (reprezentata de Dan Costache Patriciu) a cumparat 69,991% din Petromidia pentru 50,5 milioane $, cu de a investi 205 de milioane $.
Anterior, rafinaria trecuse pe la firma turcesti Akmaya, care angajase o investitie totala de 725 de milioane $.
De la turci la patricieni, soarta Petromidiei va fi decisa de judecatori, dupa ce procesul intra pe rolul instantei. In ipoteza revenirii la stat, jocul intereselor pentru o noua privatizare se ascute.
