Se apropie 15 martie, ziua in care atat maghiarii, cat si romanii din secuime vor avea de ales intre doua tipuri de atitudini: civilizata si devianta. Ca in fiecare an, cea de-a doua se anunta strident ca protagonista.
Contestatarii Trianonului (tratatul care a consfintit trecerea Transilvaniei in granitele Romaniei), dar si ultranationalistii care se regasesc in discursul lui Corneliu Vadim Tudor isi incordeaza muschii si isi arunca avertismente prin comunicate de presa.
Consiliul National Secuiesc pritoceste manifestul pentru autonomia Tinutului Secuiesc. Iritati, peremistii ameninta ca, la primul semn dat de Corneliu Vadim Tudor, membrii organizatiei vor merge pe 15 martie la Odorheiu Secuiesc, unde CNS isi va organiza Marea Adunare Secuiasca.
Ce ii mana si pe unii, si pe altii in lupta? Dincolo de doctrina, de credinte intime sau doar afisate, de frica (dupa caz, de pierdere a identitatii nationale sau a unei bucati de Romanie), mai e vorba de ceva: publicitatea.
"Radicalii" - intre nostalgie si forinti
CNS isi construieste prima actiune de amploare dupa esecul electoral din 2004, cand nici macar nu a fost acceptat in cursa electorala dupa ce a fost "sabotat" de UDMR, care a protestat la BEC impotriva candidaturii "radicalilor".
Dupa ce BEC i-a refuzat candidatura, CNS a disparut, practic, din viata publica. A mai aparut, sporadic, in momente cu incarcatura simbolica: 1 Decembrie si 15 Martie.
Nici nu se poate compara cu UDMR, care prin prezenta la guvernare si in parlament a ramas marele jucator pe terenul electoral al maghiarimii.
"Radicalii" udemeristi au incetat pana si "ciocnirile" cu radicalii lui Marko Bela. Dupa punctul maxim de tensiune - indepartarea lui Laszlo Tokes din functia de presedinte executiv al Uniunii, la Congresul din 2003 de la Satu Mare, cele doua tabere parca ar fi cerut "piua".
Proiectul legislativ de instituire a autonomiei Tinutului Secuiesc a fost si el "trantit", in mod previzibil, pe traseul parlamentar. In aceste conditii, cum ar mai putea CNS sa-si revitalizeze activitatea si, eventual, sa-si justifice fondurile primite de la Budapesta prin fundatii?
Singurele parghii care i-au ramas sunt exploatarea nostalgiei anti-Trianon si victimizarea, iar singurul ton este cel strident, moderatia si diplomatia fiind deja adjudecate de oamenii lui Marko Bela.
Chiar si asa, radicalii par sa-si inmoaie tonul pe ultima suta de metri, schimband proclamatia pe care o anuntasera cu un manifest, adica un document inofensiv.
Lipsa unor sondaje in interiorul comunitatii maghiare ne impiedica sa estimam cata credibilitate si cat impact mai are discursul radicalilor in potentialul lor bazin electoral din Har-Cov, dar absenta ecourilor de simpatie da de inteles ca nu prea multa.
In niciun caz suficienta pentru ca un nou Targu-Mures nascut din minti infierbantate sa mai fie posibil in 2006.
Citeste articolul integral in Evenimentul Zilei
