Sindicatele si „managerii" statului actioneaza in forta pentru a-si conserva sau spori privilegiile, in detrimentul altor categorii socio-profesionale.

Campania denigratoare din ultimul timp desfasurata la adresa „grupurilor de interese" risca sa se transforme intr-o veritabila cruciada la adresa oamenilor de afaceri. Pare ca a devenit o obisnuinta ca, atunci cand un politician are ceva de reprosat unei institutii sau altor politicieni, sa faca trimitere la un grup de interese „nelegitime", care se ascund in spatele acestora.

Din pacate, atacurile au mai mult aerul unor barfe referitoare la relatiile personale dintre afaceristi si politicieni si nu reprezinta o analiza economica a relatiilor dintre respectivele grupuri si clasa politica.

In realitate, nu exista democratii fara grupuri de interese. Chiar si in vechile democratii din Grecia, unde fiecare decizie publica era votata direct de fiecare cetatean, diferitii vo-tanti se uneau in grupuri, fiind legati de un interes comun. In democratiile moderne, societatea civila este mult mai dispersata, iar importanta unui singur vot este la limita nesemnificativa.

De aceea este nevoie de grupuri, mai mult sau mai putin influente, care sa faca legatura dintre societatea civila si stat.

Grupul de interese este o organizatie, unita de un interes comun, care are o identitate suficient de puternica pentru a putea actiona in beneficiul propriilor membri si care are o influenta fie asupra opiniei publice, fie asupra puterii executive, legislative sau administrative.

Un grup de interese poate avea suficient acces politic catre parghiile puterii pentru a deveni un grup de presiune, altfel influenta sa politica va fi doar indirecta, prin mobilizarea suportului popular. Partidele politice, sindicatele si patronatele sunt, de altfel, grupurile de interese cele mai semnificative.

Elementele principale care trebuie luate in seama atunci cand se analizeaza gradul de influenta al grupurilor de interese sunt costurile si beneficiile pe care actiunile acestora le presupun.

Costurile cele mai importante sunt costurile de negociere, care favorizeaza grupurile de dimensiuni mici, mai omogene, sau grupurile mari, formate din subgrupuri mai mici, asa cum sunt, de exemplu, confederatiile sindicale. Din acest motiv, patronatele din diferitele ramuri industriale sau agricole se coaguleaza mult mai greu intr-un grup de interese puternice.

Spre deosebire de sindicate, se afla intr-o permanenta concurenta intre ele. Din domeniul antreprenorial, grupurile de interese care se formeaza sunt cele de dimensiuni reduse, cu o puternica resursa financiara, care sa le permita exercitarea influentei.

Din acest punct de vedere, cele mai influente grupuri de interese venite din partea businessului sunt oligopolurile mai mult sau mai putin oficial recunoscute. Exemplul cel mai bun consta in influenta pe care o au industria petrolului si cea energetica asupra sistemului legislativ si executiv, dovada constand in numeroasele reesalonari de datorii de care acestea au beneficiat.

Ce-i mana pe ei in lupta?

Pentru a putea servi interesele membrilor, o asemenea organizatie trebuie sa obtina pentru ei o parte cat mai mare din productia societatii din care face parte.

Un grup de interese isi poate servi membrii fie facand ca productia societatii sa fie cat mai mare, exercitand un lobby in vederea cresterii productivitatii si gradului competitional, fie obtinand pentru membrii ei bucati mai mari din placinta respectivei societati.

Primul este, in general, cazul societatilor in tranzitie, precum Japonia sau Germania postbelice, unde grupurile de interese, neavand ce placinta sa imparta, si-au concentrat eforturile in vederea liberalizarii cadrului legislativ si cresterii competitivitatii. Cel de-al doilea este cazul societatilor mai dezvoltate, unde marimea placintei este destul de mare.

Problema care apare in redistribuirea placintei este ca in acest proces nu se tine cont de productivitate si competitivitate, ducand la o alocare defectuoasa a resurselor si la o incetinire a cresterii economice.

Diferenta dintre cresterea economica a economiilor in care a functionat predominant primul tip de grupuri de interese si celelalte se vede si in modul in care Japonia si Germania, stimulate de interesul pentru competitivitate si productivitate, au reusit ca, din doua state a caror industrie a fost distrusa de razboi, sa depaseasca performantele economice ale Marii Britanii sau Frantei.

Romania, caz atipic

Spre deosebire de celelalte state foste comuniste din Europa Centrala si de Est, aflate in tranzitie, Romania nu a respectat scenariul. Grupurile de interese s-au manifestat in special in sensul redistribuirii placintei, si nu al cresterii competitivitatii si productivitatii. Nu exista o singura explicatie in acest sens. Unul dintre motive ar putea consta in structura placintei sociale.

Pe langa placinta reprezentata de buget, de dimensiuni insignifiante si care nu explica gradul de interes pentru redistribuire, Romania mai avea si o placinta reprezentata de mari colosi industriali.

Pe langa acestia functionau, pe de o parte, sindicate puternice, care au presat autoritatile in vederea eliminarii oricarei posibilitati de crestere a competitivitatii, prin solicitari de salarii mai mari si prin blocarea procesului de restructurare.

Pe de alta parte, managementul birocratic al respectivilor colosi era direct interesat in asigurarea contraperformantei intreprinderilor de stat, pentru a nu le face atractive in vederea privatizarii.

Fie pentru a-si pastra posturile, puse in pericol in cazul preluarii lor de antreprenori straini, fie pentru a le cumpara ei, in scopul de a le revinde mai tarziu, pe bani buni, investitorilor strategici.

Articol integral in Saptamana Financiara