Cel putin cinci miliarde de euro – atat cheltuiesc anual institutiile publice din Romania pentru cumpararea de bunuri si servicii, aici intrand si aprovizionarea cu hartie igienica, maturi ori pansamente, dar si proiectarea de autostrazi ori constructia de locuinte.

Fiind vorba de un domeniu atat de vast si de o suma atat de impozanta, cu sanse mari sa creasca dupa aderare gratie alocatiilor bugetare de la Bruxelles, aproape ca nu este om de afaceri caruia sa nu-i surada incheierea unui contract cu statul.

Conform unor estimari din piata, in jur de 15-20% din pretul platit de stat intra in buzunarele furnizorilor – cu alte cuvinte, profitul vanat in jocul licitatiilor este de circa un miliard de euro anual.

De aici si disputele starnite de un proiect de lege menit sa inlocuiasca actualul act normativ privind achizitiile publice.

"Revederea si completarea reglementarilor din domeniu sunt esentiale pentru cresterea gradului de incredere al mediului de afaceri, insa trebuie facute cum trebuie, astfel incat sa nu stimuleze eludarea legii", spune Cristian Parvan, directorul executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).

De cealalta parte, Corneliu Burada, vicepresedintele Autoritatii Nationale de Reglementare si Monitorizare a Achizitiilor Publice (ANRMAP), institutie care lucreaza la controversata schimbare a legislatiei, afirma ca "noua forma a reglementarilor vrea sa aduca un echilibru in toate aceste interese care graviteaza in jurul acestui domeniu".

Un lucru este cert: daca doreste sa nu ne puna bete in roate in drumul spre UE, sistemul de achizitii publice trebuie sa uite cat mai repede de licitatiile trucate, de caietele de sarcini "servite" unui anume concurent sau de contractele atribuite pe ochi frumosi. In plus, modernizarea sistemului trebuie si ea accelerata.

Pana in 2010, cel putin 50% din achizitiile publice din interiorul Uniunii Europene ar trebui sa aiba loc prin sisteme electronice. E destul de greu de crezut ca Romania va reusi sa ajunga sa atinga acest prag in mai putin de patru ani, avand in vedere ca in prezent se estimeaza ca se incheie online doar circa patru la suta din contracte.

Articol integral in Capital