Un psiholog elvetian a facut, la un moment dat, urmatorul experiment. Intii a aratat o jucarie subiectilor, apoi a ascuns-o in spatele unui carton ca sa vada daca acestia se comporta ca si cum jucaria a incetat sa mai existe. Si a constatat acest comportament la orice copil mai mic de opt luni.

Psihologii folosesc acest truc simplu ca sa demonstreze absenta de la ceva ce ei numesc „permanenta obiectului". Liderii PSD folosesc un truc similar ca sa demonstreze prezenta la ceva ce ei numesc „reforma morala". Din pacate pentru acest partid, electoratul nu e format din nou-nascuti. PSD ar vrea sa credem ca a gasit o solutie, fara sa lamureasca mai intii care era problema.

Sanctionarea dlui Nastase nu are nici un fel de valoare morala daca nu e precedata de motivele care au dus la aceasta decizie, daca normele care au stat la baza ei nu sint asumate clar si aplicate cu consecventa.

Or, este greu sa gasesti o urma de consecventa in atitudinea PSD in ce-l priveste pe dl Nastase. Nu sint deloc clare motivele pentru care partidul l-a obligat sa demisioneze. „Cazul Nastase creeaza o problema de imagine partidului", este explicatia oferita permanent, aproape mecanic. Asa o fi. Avem doua alternative. Prima, problema de imagine a fost creata de dl Nastase insusi.

Or, actiunile dlui Nastase au stirnit minia publica a electoratului si a presei, dar niciodata si pe cea a PSD. Din contra. Liderii partidului l-au aprobat cind s-a plins ca e victima unui abuz politic. Deputatii PSD au votat in bloc ca sa respinga perchezitia. Prin urmare, nu vad cum ar putea sa-i reproseze ceva.

Nu poti sa plingi pe umerii colegului de partid cind spune ca e victima unui abuz politic, sa invoci asta ca sa-l aperi cu virulenta de Justitie, si din acelasi motiv sa-i retragi apoi sprijinul politic. Nu poti sa sustii, ba chiar sa adopti la nivel de partid o anumita conduita si un anumit discurs, si apoi sa spui ca acestea sint motive de sanctiune.

Psihologii au diverse nume pentru o astfel de incoerenta, insa in popor i se spune, simplu, ipocrizie. Ma indoiesc ca ea poate sta la baza oricarei reforme morale. A doua alternativa e ca dl Nastase sa fi fost sanctionat nu pentru vreo vina a sa, ci doar pentru ca problema de imagine exista. Or, ideea de reforma morala nu se impaca absolut deloc cu asta.

PSD admite sanctionarea unui nevinovat, ceea ce nu poate fi un lucru moral. Insa problema reala e alta: liderii PSD nu considera ca e vreo problema cu mostenirea de la matusa Tamara sau cu ancheta penala in cazul imobilului din Zambaccian. Problema de moralitate este doar cu faptul ca acestea apar prezentate negativ.

Daca afacerile nu ar fi criticate in mass-media, asa cum nu prea erau pe vremea cind matusa facea avere fabuloasa si constructorii imobilului faceau cariera in guvernul Nastase, atunci ele ar fi perfect morale.

PSD ar vrea sa credem, precum copiii studiati de Piaget, ca daca jucariile din Zambaccian sint ascunse in spatele unor analisti de carton, ziaristi cumparati sau televiziuni rascumparate, atunci jucariile respective inceteaza sa mai existe. Ca moralitatea nu tine de actiunile cuiva, ci de ce scrie presa despre ele.

Ca nevinovatul linsat mediatic poate deveni o problema, in schimb coruptul ascuns e politician moral. Or, eu nu cred ca o astfel de definitie a moralitatii se potriveste cu cea pe care o stiu majoritatea romanilor. Oricum, daca in viziunea PSD moralitatea se reduce la apararea cu obstinatie a imaginii publice, atunci reformarea partidului e inutila.

Asa cum se poate citi in stenograme, sub conducerea dlui Nastase, PSD respecta mult mai atent o astfel de „moralitate".