Domeniul drepturilor de autor este obiect de disputa intensa de mai multa vreme in toata Europa. Lucru de inteles, pana la un punct, avand in vedere miza: sutele de milioane de euro pe care utilizatorii (radiodifuzorii, producatorii de aparatura electronica de consum si IT, furnizorii de internet si de televiziune prin cablu) trebuie sa le plateasca anual titularilor de drepturi.
In Romania piata drepturilor de autor este estimata la peste 15 milioane euro si este impartita intre sapte organisme de gestiune colectiva.
Disputa este amplificata, in mod paradoxal, de progresul tehnologiei si utilizarea pe scara tot mai mare a echipamentelor din spatiul multimedia si audio-vizual care fac posibila reproducerea sau copierea unor opere artistice si literare intr-un volum infinit mai mare decat "productia de serie" originala.
Este de remarcat faptul ca volumul drepturilor de autor solicitate pentru prejudiciul ipotetic creat artistilor si scriitorilor ajunge, in multe cazuri, sa atinga valori inflationiste, prin invocarea, fara temei, a unui prejudiciu omniprezent.
Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu poate ramane in istoria guvernarilor de dupa 1989 drept cel mai eficient ministru: el a reusit ca la prima sedinta de guvern la care a participat dupa preluarea mandatului (1 septembrie 2005) sa propuna si sa treaca prin Guvern Ordonanta de urgenta 123/2005.
Performanta sa, demna de un loc in Cartea Recordurilor, are o explicatie simpla: plecat din pozitia de prim incasator al tarii in materie de drepturi de autor ( ca presedinte al UCMR-ADA), Iorgulescu si-a propus din prima clipa a mandatului sa faca o noua lege care sa permita multiplicarea accelerata a veniturilor provenite din drepturi de autor prin eliminarea oricaror limite la negocierile
cu reprezentanii utilizatorilor (consumatorilor). Merita precizat ca veniturile colectate de OGC-ul pastorit de Adrian Iorgulescu, UCMR-ADA, au depasit 7,5 milioane euro anul trecut, iar sumele incasate de ministrul-presedinte au depasit 30.000 euro pe an.
De altfel, la preluarea postului, ministrul Iorgulescu a declarat ritos ca doreste sa adune in timpul mandatului sau bani, bani si iar bani.
Zis si facut. Si-a inceput mandatul prin a-si face o lege pentru folosul sau personal.
Daca la sedinta Guvernului din 1 septembrie 2005, colegii n-au avut curiozitatea sa intrebe cui ii este necesara o asemenea ordonanta dupa armonizarea legislativa din 2004, parlamentarii, insa, au luat textul ordonantei la puricat si au vazut ca aproape toate modificarile aduse legii 285/2004 aduc avantaje organismelor de gestiune colectiva ale autorilor de opere literare si audio-vizuale si
prejudicii consumatorilor de produse si servicii culturale. Ca urmare, ordonanta buclucasa a ministrului-compozitor a facut obiectul unor dezbateri intense in toamna anului trecut, ramanand sa fie finalizata si votata la Camera deputatilor, cu modificarile de rigoare, in primele luni din acest an.
In luna martie s-a consumat la Comisia de cultura a Camerei Deputatilor ultima runda de consultari inaintea votului in comisie.
Ministrul Iorgulescu a onorat sedinta din 7 martie, timp de aproape 10 minute, cu un discurs emfatic, impachetat intr-un subtire ambalaj european; el si-a aparat Ordonanta, invocand ratiuni si practici europene (inexistente) in domeniu si, nu in ultimul rand, amenintand cu activarea clauzei de salvgardare din partea U.E. in eventualitatea modificarii legii propuse de domnia sa.
Discursul sau a fost dublat de o scrisoare trimisa membrilor comisiei si colegilor de coalitie din Camera deputatilor in care a reiterat obsesiv imperativul aprobarii legii elaborate de domnia sa, fara de care integrarea ar fi pusa sub semnul indoielii.
In consecinta, el a apelat la constiinta deputatilor de a nu periclita cumva integrarea Romaniei in UE prin modificarea textului ordonantei la solicitarile unor "grupuri de interese" (neidentificate).
Altfel spus, de a nu periclita sansa obtinerii unor venituri tot mai mari si nejustificate in viitor de catre organizatii extrem de active si imaginative (OGC-urile) si, implicit, sansa asigurarii unei rente viagere personale de pe urma drepturilor de autor.
Este posibil ca membrii Comisiei de cultura sa fi detectat falsitatea ariei interpretate de Iorgulescu si, in acelasi timp, ca ei vor aplica justa masura in amendarea unui text de lege elaborat in favoarea unor monopoluri lipsite de transparenta (organismele de gestiune colectiva) care isi disputa aprig o piata a drepturilor de autor in continua crestere datorita exploziei audio-vizualului si tehnologiei.
Este de asteptat ca, in urma analizei lucide a situatiei incompatibile in care se afla actualul ministru al culturii, Adrian Iorgulescu, de legiuitor si beneficiar direct al legii propuse, aceasta sa fie taxata corespunzator de parlamentari in momentul decisiv al votului.
Va fi, cu siguranta, un exemplu binevenit de afirmare a unei atitudini civice, responsabile fata de interesele consumatorilor romani de tehnologie digitala si servicii audio-vizuale.
