Serviciile secrete romanesti fac eforturi, sub privirea afectuoasa a presedintelui Traian Basescu, sa obtina prerogative chiar mai tari decat ale fostei Securitati. Motivul: hoardele de teroristi care ar ameninta Romania. Periculosi si bine camuflati, atat de bine incat nimeni n-a vazut pana acum vreunul.

In schimb, exista ceva ce invadeaza Romania, ceva cat se poate de vizibil si inspaimantator care infecteaza insasi fibra fiintei acestui popor – si nimeni n-a convocat Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pentru asta. Acest invadator gros, hidos si zgomotos poate fi numit otevism.

Caile lui de atac principale sunt mass-media si in primul rand televiziunea.

Nesfarsitele show-uri cu lacrimi si fese, hohote si tate, fete de fier care joaca prost omenia, clovni imbecili care nu pot starni decat rasul mecanic al aplaudacilor cu plata, ucigasi, vindecatori, vrajitoare, escroci, dementi si, nu in ultimul rand, suporteri de fotbal urland ca niste maimute antropoide, peste asa ceva

ai cele mai mari sanse sa dai cand apesi butonul telecomenzii. Pana si emisiunile de stiri ale televiziunilor aflate in fruntea topului audientei se intrec in a promova minute in sir otevismul.

Folosesc acest cuvant deoarece, in expresia lor de vulgaritate maxima si pura, toate acestea se gasesc non-stop pe postul OTV, matca de unde grotescul, funambulescul, grosolania, violenta, prostia florida, minciuna paranoica pleaca in fiecare noapte spre toate colturile tarii.

De prin anul 2000 incoace, Romania este supusa unui adevarat bombardament otevist. Asa a aparut, dupa generatia nonconformismului soft PRO Tv, generatia hard OTV, frate si sora cu tinerii asociali din suburbiile pariziene. Tipul uman modificat astfel a influentat evolutia politica a Romaniei.

Intre 1997 si 2000, intelectualii au dovedit ca nu pot invinge postcomunismul iliescian. Si atunci, simplii cetateni, multi dintre ei tineri, s-au refugiat in vulgar, in trivial, in obscen. Scorul electoral extraordinar obtinut in anul 2000 de apostolul vulgaritatii, C.V. Tudor, a fost primul semn.

In disperare de cauza, multi intelectuali l-au votat atunci pe Ion Ilici Iliescu, sesizand, fie si subconstient, ca liderul comunist e o jivina politica rece si cruda, dar nu vulgara, nici dementa.

Dupa 4 ani de guvernare post post-comunista, in care criptocomunismul s-a transformat in friptocomunism hulpav, in disperare de cauza, intelighentia si-a negat propria conditie si a votat o varianta mai controlata a vulgaritatii cevetudoriene: Traian Basescu.

Capitanul Basescu reprezinta victoria kitschului afisat asupra kitschului camuflat al comunismului rezidual – interiorul casei din Zambaccian a lui Adrian Nastase. Din pacate, deci, nu spiritualitatea, ci vulgaritatea din poporul roman a reusit sa sfarame Partidul Comunist. Dar nu comunismul, reprezentat inca de Ion Ilici Iliescu.

Comunismul nu se reduce la coruptie. In Cehia intelectualului Havel sau in Polonia parintelui Popielusko si a Papei Ioan Paul al doilea, comunismul a fost invins intru spirit, intru duh, in Romania l-a dat jos, abia in mileniul trei, materia groasa...

Cat de sanatoasa politic se va dovedi o asemenea „solutie" vom vedea. Deocamdata, daunele produse corpului social sunt grave. Si pentru asta intelectualii trebuie sa-si asume partea lor de vina: in mare majoritate, n-au fost in stare sa se apropie de mase.

Au avut nevoie de un Basescu ca sa-l invinga pe Nastase, unul dintre ei n-a fost capabil. Ce le ramane de facut: sa incerce, implicandu-se in politic si social, sa ridice nivelul de simtire si gandire, nivelul moral si estetic al masei, milimetru cu milimetru, luptand tenace cu kitschul.

Si asta se face prin media, dar nu prin emisiuni „culturale" simandicoase, cu audienta aproape de zero vazuta ca un titlu de glorie. Mesajul intelectualului autentic este in general valid etic si estetic, dar transmisia lui este mai mereu foarte proasta.

El pur si simplu nu-si pune problema sa fie receptat de cat mai multi oameni, cu instructie de toata mana, si nu coborand in zona vulgarului, ci ridicandu-i pe acestia din mocirla multicolora. O problema de comunicare.

Intelectualii acestei tari sunt datori, cred, sa fie mai putin preocupati de ceea ce Borges numea „cea mai grosolana tentatie a artei, aceea de a fi un geniu" si sa faca misionariat cultural media, daca tot nu-l fac preotii ortodocsi pe cel religios.

Altfel, viitorul presedinte anticomunist al Romaniei s-ar putea sa fie Gigi Becali.