Va propun, din nou, un exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va ca Ion Iliescu s-ar fi retras din viata politica dupa congresul PSD din aprilie 2005.
Catre cine ar fi privit in aceste momente de criza electoratul PSD? Catre Adrian Nastase, insetat de razbunare, anchetat de DNA si dispus sa-si etaleze opulenta in fata natiunii? Catre Mircea Geoana, social-democrat de data recenta, diplomat made in the USA, care se straduieste din rasputeri sa stapaneasca un partid in deriva?
Fie ca le convine, fie ca nu, social-democratii au descoperit brusc ca nu se pot salva fara patriarhul partidului, pe care
l-au izgonit cu surle si trambite de la prezidiu acum mai putin de un an.
Mitul noii generatii din PSD s-a dovedit un balon de sapun. Singura personalitate credibila cu care se identifica astazi electoratul de stanga este tot Ion Iliescu. O personalitate controversata, evocatoare de nostalgii pre-moderne, dar singura personalitate!
Ion Iliescu reprezinta poate o stanga politica de tip vechi, clasica, muncitoreasca, leninista. In Romania insa, cealalta stanga, social-democrata, moderna, nu s-a afirmat, iar social-democratii, indiferent de denumirile pe care le-a purtat partidul lor, nu au putut produce alt personaj de referinta in ultimii 16 ani.
Aflam insa ca se elaboreaza o relansare a social-democratiei: Adrian Nastase si cei 10-12 apropiati ai sai pregatesc o platforma social-democrata. Am putea sa ne intrebam ce rost are o platforma social-democrata in cadrul singurului partid social-democrat din Romania, ce vrea sa exprime nou fata de ceea ce sustinatorii sai au sustinut cand s-au aflat in fruntea bucatelor?
Pe scurt, ce ar avea sa ne spuna noua grupul constituit in jurul lui Adrian Nastase? Sa se opuna eventual polului de stanga pe care domnii Iliescu si Roman tot incearca sa-l constituie?
Grupul Nastase sustine ca vrea sa reformeze PSD, dar, ne intrebam, de ce nu l-o fi reformat cand l-a condus? Tentativa acelorasi oameni de a ne convinge de existenta unui "nou PSD" in august 2004 a esuat destul de rapid.
In contextul evolutiilor actuale din PSD, probabil ca sensul demersului este insa mai mult strategic decat doctrinar.
Anuntul privind elaborarea unei platforme social-democrate a venit in aceeasi zi in care Ion Stan, presedintele PSD Dambovita si sustinator ferm al domnului Nastase, i-a adresat o scrisoare deschisa presedintelui ales al PSD, Mircea Geoana, prin care-i cerea sa organizeze un congres extraordinar in cel mult 45 de zile, si-i propunea, printre altele, o noua formula de conducere.
Tot Ion Stan avertiza ca multe figuri marcante din partid ar intentiona sa demisioneze, iar partidul ar fi in pragul unei sciziuni. Este vorba, am putea spune, despre o provocare deschisa la adresa actualei conduceri a partidului si, totodata, de o definire
a unei grupari de opozitie in interiorul PSD.
Chiar daca se salveaza pentru moment, PSD ramane macinat de luptele intre factiuni rivale. Deocamdata, o parte din aceste factiuni s-au solidarizat pentru a nu distruge partidul. Un congres extraordinar le-ar putea deschide insa apetitul pentru putere.
Ion Iliescu declara, intr-adevar, ca nu-si mai doreste o functie executiva, dar, daca masele de sustinatori l-ar ruga frumos si insistent, oare ar refuza o functie de conducere?
Pe de alta parte, liderii regionali, impreuna cu Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc, se vor lupta sa-l salveze pe Mircea Geoana, ca sa nu piarda ei insisi controlul asupra conducerii partidului. Ar mai fi de adaugat grupul de la Cluj, care nu se simte bine alaturi de Ion Iliescu si nu este atras nici de domnii Mitrea si Hrebenciuc.
Grupurile sunt asadar destul de bine definite si delimitate. PSD a devenit un fel de partid federal, in care conducerea centrala, daca vrea sa reziste, trebuie sa se asigure ca nu are impotriva sa decat o singura factiune. La un congres extraordinar insa, logica nu va fi cea a echilibrului de forte, ci a razboiului total, din care cel putin o grupare va iesi infranta pe toata linia.
In fond, si dramele istorice ale lui Shakespeare se termina cu cate o mare batalie si un camp de lupta plin de victime deasupra carora se inalta, victorios, un nou conducator. De ce nu ar avea si PSD momentul sau shakespearean?
