Tigarile Carpati si automobilul Oltcit sunt doar doua din brandurile nationale care au avut probleme cind au incercat sa intre pe piata Bulgariei si Argentinei ca urmare a inregistrarii anterioare a celor doua branduri in tarile respective. Pe de alta parte Gerovital, Dacia sau Arctic sunt marci care si-au protejat produsele prin inregistrare internationala.
In perspectiva aderarii la Uniunea Europeana firmele romanesti vor trebui sa se protejeze prin inregistrarea la nivel comunitar a marcilor si produselor pe care le ofera. Protectia se extinde in toate tarile Uniunii Europene, doua marci asemanatoare neputand coexista fara un acord prealabil.
Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane.
Pot fi inregistrate ca marci: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si in special, forma produsului sau a ambalajului sau combinatii de culori precum si orice combinatii a acestor semne.
In Romania exista clar o problema de constientizare a companiilor asupra riscurilor la care se supun prin neinregistrarea marcilor. S-au facut foarte putine demersuri in acest sens, la nivelul anului 2005 Oficiul de Stat petru Marci si Inventii organizand un singur seminar pe aceasta tema, la Tulcea.
Modalitati de inregistrare
In principiu inregistrarea unei marci se poate face in trei moduri: la nivel national, international sau comunitar.
Inregistrarea internationala se realizeaza in baza Aranjamentului de la Madrid dar numai in cazul in care tara in care se afla marca respectiv este semnatara a acestui tratat. Inregistrarea la nivel international se obtine printr-o procedura relativa simpla si ofera protectie in peste 60 de tari.
Daca cineva doreste sa realizeze o inregistrare internationala intr-un numar de 10 tari spre exemplu, se realizeaza o examinare preliminara urmata de o procedura diferita pentru fiecare din cele 10 state.
Pentru fiecare tara e nevoie de o persoana mandatata care sa se ocupe de formalitatile cu oficiul de marci din tara respectiva. Comisonul unui astfel de mandatar este de aproximativ 1500 de euro.
Mai exista, de asemenea, posibilitatea depunerii unei cereri la Oficiul de Marci din tara de origine urmand ca solicitarea sa fie trimisa catre World Intellectual Proprety Organization urmand ca de aici cererea sa plece catre toate statele in care se doreste inregistrarea.
Avantajele financiare ale acestui sistem sunt clare pentru ca se elimina comisioanele catre mandatar.
Pentru a se evita coincidentele neplacute orice firma poate verifica pe site-ul World Intellectual Proprety Organization daca o anumita marca a mai fost inregistrata la nivel international.
Inregistrarea comunitara ofera protectie in randul statelor din Uniunea Europeana iar sistemul este administrat de Oficiul de Armonizare in Piata Interna, cu sediul in Spania, la Alicante. Pe site-ul acestei institutii se poate afla foarte usor daca o marca este inregistrata la nivel comunitar.
Inregistrarea nationala se face in fiecare stat in care respectiv firma doreste sa intre, dar aceasta modalitate presupune niste costuri mult mai mari.
Riscurile neinregistrarii unei marci
In cazul in care exista doua marci asemanatoare, una comunitara si una nationala, acestea nu pot functiona decat in baza unui acord.
Marca comunitara beneficiza de protectie pe intreg teritoriul Uniunii Europene si confera beneficiarului dreptul comercializarii produsului respectiv in toate tarile UE. In acest caz, modalitatile de inregistrare sunt mult simplificate iar costurile sunt mai reduse decat in celelalte doua cazuri.
Marca comunitara nu poate fi transferata si nici titularul nu poate renunta la ea. Problema inregistrarii unei astfel de marci intervine in momentul in care o singura tara se opune inregistrarii ei. In situatia in care nu exista o decizie unanima a tarilor membre UE inregistrarea nu se poate face.
In acest caz firma care doreste sa se protejeze poate apela la varianta inregistrarii nationale, dar costurile si procedurile sunt mult mai anevoioase.
In situatia in care o marca nationala este inregistrata inainte de aparitia celei comunitare, prima are prioritate pe teritoriul national. In cazul in care marca comunitara este prima, atunci exista posibilitatea ca cea nationala sa fie anulata.
In anul 2005 din Romania au fot trimise putin peste 50 de cereri de inregistrare a unei marci internationale, prin comparatie cu Cehia unde au fost 500 de inregistrari iar in Ungaria 400.
