Ce e mai rau? Sa ucizi sau sa furi? In fata lui Dumnezeu, amindoua sint pacate de moarte. In fata legii, prima infractiune aduce mai multi ani de puscarie. O tema de reflectie. Pornind de la ea, citeva nedumeriri. Cu ce drept il trimite, totusi, Iliescu pe Nastase „sa reflecteze" cel putin un an? Reflectind putin, dosarul sau de la Parchetul Militar spulbera tot ce inseamna dosar penal in PSD.
Maretul Zambaccian nu-i ajunge la degetul mic. Sa ne amintim. Iliescu era pus sub invinuire, anul trecut, in dosarul mineriadei. In 13-15 iunie au murit sase oameni. Oficial. Neoficial - 100. Zeci de raniti si o Romanie schilodita. Pentru ei, inca n-a platit nimeni. Ce ati prefera sa aveti pe constiinta: morti sau zambaccieni?
Daca promovarea sau trecerea in umbra depinde mai nou de curatenia dosarului, atunci Iliescu ar trebui trimis in beciul partidului sa faca penitenta cel putin zece ani. Cel mai complet, dosarul sau arata si cel mai cumplit: acuzatii de genocid, instigare la tratamente neomenoase, subminarea economiei nationale. In total, 13 capete de acuzare.
Din punct de vedere juridic, si Iliescu, si Nastase sint egali. Amindoi pusi oficial sub invinuire, nici unul condamnat, beneficiari ai unei tot mai indoielnice prezumtii de nevinovatie. Prin urmare, nici unul, nici altul n-au caderea morala sa mai deschida gura. Ba mai mult. Nastase pare chiar mai indreptatit decit Iliescu sa stea in fruntea Consiliului de Onoare al partidului.
Aberatia se naste din logica acestor zile, cu un Ion Iliescu defilind ca un proroc la televiziuni.
Anul trecut, rolul lui Nastase l-a jucat Iliescu. Presa cea „parsiva", vorba lui, organiza pinde la Parchetul Militar si storcea de singe dosarele mineriadei. Printr-o stranie operatiune de lobotomizare in masa, partidul a uitat, l-a iertat si s-a aruncat la picioarele lui.
Prin ce scamatorie a revenit, cu uniforma de activist curatata de pete? Iliescu s-a asezat din nou la cirma ca acum 16 ani cind a venit din neant, s-a pus in capul mesei CPUN si toti de acolo l-au recunoscut de stapin. Reteta succesului in partidul comunist se bazeaza pe rabdare, oportunism si pe viclenie, garnisite cu vocatia esentiala de impostor.
„Poate sa fie democratie si intr-un regim totalitar, dar cu un despot intelept", ar fi spus Iliescu pe 19 aprilie 1990, la un miting electoral. Esenta gindirii iliesciene se reflecta si in modul in care Iliescu pregateste acum rasturnarea lui Geoana: „Nu este suficient sa spunem ca vrem congres. Daca congresul nu este bine pregatit, reproduce o situatie de fapt si nu schimba nimc".
Adica mai intii este vointa, apoi alegerile „bine pregatite", iar la sfirstit avem rezultatul dorit. Alegerile pe bune n-au nici un farmec. In aprilie anul trecut, congresul a fost bine pregatit, dar de altii. Acum, Iliescu freamata de dorinta de revansa si razbunare.
Revenirea sa spectaculoasa repeta istoria falsificarilor si a imposturii inceputa exact in urma cu 60 de ani. Comunistii au venit printr-o mare farsa organizata. De atunci, mecanismele puterii au suferit modificari si defectiuni majore. Tradarea, impostura si falsul au luat locul competitiei si al competentei.
Iliescu a explicat vineri seara cum a ajuns din nou mare in partid: urmare „a unei chemari, a unui SOS". Din partea cui, nu se stie. Iliescu a pacalit inca o data istoria. De fabricatie sovietica, mecanismul care l-a propulsat a functionat din nou impecabil. „Despotul intelept" este un produs bine slefuit al celor 60 de ani de uneltiri de partid.
Partidul se intoarce la el, in momente de criza maxima, ca la matca. Numai ca PSD nu poate fi reformat cu Iliescu. Matricea conservata de el a depasit termenul de garantie. A expirat istoric.
