Am relatat in mai multe randuri despre o gainarie cu un Mercedes adus din SUA pe numele soferului lui Mircea Geoana. De obicei, seful PSD reactioneaza la orice ciupitura din presa, numai ca despre acest caz n-a scos o vorbulita. Avea si de ce: ar fi calcat pe musuroiul care se numeste Ordonanta 59/2003 si Legea 545/2003.
Printre altele, aceste acte normative prevad ca personalul diplomatic si cel din aparatul tehnico-administrativ al MAE beneficiaza de scutiri de vama la repatrieri.
Daca pentru aparatura electronica, mobila, bijuterii, imbracaminte, mai accepti ideea ca si diplomatul sau portarul ambasadei sa aiba posibilitatea sa-si aduca acasa agoniseala, devine necredibila repatrierea a doua masini - dintre care un autoturism si un alt tip de autovehicul - camion, furgoneta, chiar autobuz, autocar sau autotren. De altfel, Ordonanta 59 defineste si ce inseamna "bunuri personale".
Va imaginati, stimati cititori, ca portarul de la consulat isi ia un ditamai autotren, face curse cu el pe soselele Americii, dupa care obtine adeverinta si-l aduce acasa. De ce nu si un avion, eventual intesat cu tigari de contrabanda?
Intelegere cu Tanasescu
Scutirile vamale se faceau pe baza unei adeverinte eliberate de MAE pe formulare - retineti - furnizate de Ministerul de Finante. In mod normal asemenea formulare trebuiau prevazute cu elemente de siguranta, dar Mircea Geoana s-a inteles cu Mihai Tanasescu ca formularele sa fie obisnuite, in asa fel incat acestea sa fie usor contrafacute, prin fotocopiere.
Niciodata nu se stia numarul formularelor eliberate de Ministerul Finantelor, ajungand secret de serviciu.
Nu mai era insa nici un secret ca prin anunturi de mica publicitate cei care nu-si utilizau adeverintele pentru masini - si nu erau putini - le vindeau: 2.000 de dolari bucata pentru autoturismele de serie, 5.000 dolari pentru cele de lux si 20.000-30.000 dolari pentru autocare si autotrenuri.
