Dupa 16 ani de la revolutie, securistii, fosta politie politica a regimului comunist inca mai controleaza politica romaneasca. Altfel nu se poate explica cea de-a doua infrangere a lui Ticu Dumitrescu. Precedenta, pe timpul mandatului CDR si al presedintelui Constantinescu, s-a soldat cu mutilarea "legii Ticu" in asemenea hal incat autorul a refuzat sa-si mai recunoasca paternitatea.
S-a motivat atunci ca deconspirarea fostilor securisti ar putea afecta siguranta nationala. Ca sa n-o mai afecteze, partea cu lustratia a fost retezata din lege. La sfarsitul mandatului, Emil Constantinescu observa blazat ca a fost invins de securisti.
Acum, dupa ani de zile in care CNSAS n-a facut decat sa "linga" dosarele pe care consimtea SRI sa i le livreze, cand in sfarsit i-au fost predate un milion trei sute de mii de dosare, foarte multe fierbinti, cand Consiliul putea sa-si indeplineasca menirea sub conducerea lui Ticu Dumitrescu, o lucratura oculta a determinat numirea unui alt presedinte.
Inca o data, Ticu Dumitrescu a fost invins de urzeala securistilor. Culmea, tot el e scos vinovat, in viziunea lui Emil Boc, presedintele partidului care si-a incalcat promisiunea facuta si in cadrul Aliantei, si lui Ticu personal. Constantin Ticu Dumitrescu, zice Boc fara sa clipeasca, n-a putut sa-si convinga colegii sa formeze o echipa.
De parca aici ar fi fost vorba de alegerea presedintelui unui CAP, nu de o problema extrem de grava pentru societatea romaneasca, a carei rezolvare nu tine doar de o persoana, ci de vointa majoritatii de pe scena politica. Or, dupa cum s-a vazut, majoritatea nu vrea deconspirarea securistilor. Tot felul de comentatori zic ca Ticu putea ramane si simplu membru. Fals.
Nu te poti lupta singur cu un intreg sistem. Si in vechea componenta, o minoritate (Plesu, Patapievici, Dinescu) s-a zbatut pentru preluarea dosarelor, pentru deconspirarea securistilor, a ajuns chiar la diverse forme de protest, dar tot n-a reusit mare lucru. Consiliul, sub conducerea deceptiei Onisoru, s-a limitat mai mult la un rol decorativ.
Ceea ce are toate sansele sa se intample si sub actuala conducere, democratic si in secret aleasa, cu tot milionul de dosare predate. Fata de incalcarea flagranta a intelegerii din cadrul Aliantei, Corneliu Turianu ar trebui sa aiba decenta de a demisiona. Daca n-are alte angajamente. Sau are? Ca nu intamplator s-a gandit sa-si depuna candidatura si a si castigat.
Miza CNSAS si a Legii lustratiei este extrem de mare, chiar daca masina de dezinformari a increngaturii securisto-nomenclaturiste incearca agresiv sa induca ideea caducitatii subiectului.
Este o legatura directa, cauzala, intre nivelul prost de trai al romanului si persistenta mafiei securisto-comuniste in pozitiile-cheie ale politicii si ale economiei, de unde a putut fura pe rupte, cu acoperire "legala". In timp ce alte tari s-au urnit catre democratie si economie de piata, Romania a stat captiva in zona gri, tocmai din pricina politrucilor si a securistilor.
Si a criminalilor. Pentru ca n-a fost vorba doar de acoperirea jafurilor, ci si de crime in masa. Nimeni n-a raspuns, in Romania, pentru uciderea a sute de mii de oameni pe timpul comunismului, cum nu au fost gasiti vinovatii nici pentru uciderea a o mie de oameni la revolutie.
Nenumarati securisti si nomenclaturisti declarati sunt in prim-planul politicii si al economiei. Cine stie cati mai sunt cei acoperiti si santajabili, daca, de 16 ani, nu poate exista o majoritate parlamentara care sa voteze deconspirarea lor?!
Din nefericire, toate aceste convulsii arata cat de bolnava este societatea romaneasca. Iar asanarea nu poate veni decat cu bisturiul. Dar pana si bisturiele par a fi deja furate de securisti.
