Intrebarea pe care Traian Basescu i-a pus-o in campania electorala lui Adrian Nastase incepe sa ne urmareasca si sa il urmareasca si pe el. Cu atit mai mult cu cit presedintele Romaniei insusi a fost acela care ne-a atras atentia cit e de riscant sa avem un presedinte-papusa.

Acest articol este o comanda politica. Una venita chiar de la Traian Basescu. El a fost acela care, intr-un moment de inspiratie magistrala in campania electorala, ne-a comandat sa ne intrebam, la modul serios, daca un lider politic este santajabil si daca, avind dubii sa raspundem negativ unei asemenea intrebari, e bine sa ii dam acestuia credit.

Intrebarea despre santajabilitatea unui mare lider politic a fost amortita dupa inceputul mandatului de presedinte al lui Traian Basescu.

Dupa forcing-ul din primele luni ale mandatului acestuia, se parea ca avem un presedinte care stie exact unde sint punctele nevralgice, care e constient ca multe schimbari - in zone-cheie - sint inevitabile si urgente, care e dispus sa joace dupa partituri transparente si populare si nu dupa scenarii obscure.

Remarcabil din perspectiva potentialului actoricesc pe care il solicita functia suprema in stat, Traian Basescu a facut in fiecare zi ceea ce stie sa faca. A afirmat buna dispozitie, fermitatea, vizionarismul, autoritatea; s-a afisat ca un diagnostician de exceptie, ca un chirurg cu mina sigura, ca un purtator de solutii.

In chip paradoxal, insa, desi a urmat rutina zilnica a fisei postului, Traian Basescu de acum este vizibil, ba chiar radical diferit de cel care era acum un an. Aparent, e un miracol, dar rezolvarea metafizica a problemei nu limpezeste aceasta spectaculoasa metamorfoza.

Semnele schimbarii nu au fost vizibile, dar, in ciuda acestei absente, schimbarea pare ca s-a produs.

Mai intii limbajul: de la discursul direct si transant, Traian Basescu a inceput sa isi inmoaie limba in retorica diplomatiei rudimentare de tip securistic (de genul acesta: seful statului stie ca vor fi multe surprize in dosarele de Securitate neprelucrate, dar nu poate da prea multe detalii pentru ca, la fel ca noi toti, e si el un simplu om).

Apoi, desi pretinde ca e un presedinte-jucator, se da, brusc si in chip straniu, accidentat atunci cind vine vorba despre chestiunea comunismului si a Securitatii.

Are, in aceasta zona, false dileme (daca sa condamne comunismul in sine sau daca sa condamne crimele acestuia?); spune totodata, alunecos, ca e determinat fara rezerve sa actioneze in sensul deconspirarii Securitatii ca "politie politica", desi tocmai aceasta sintagma e capcana suprema in care cad toti cei care vor cu adevarat deconspirarea celor care au slujit funesta institutie.

Tot in aceasta privinta alege sa nu obiecteze nimic intr-o situatie cel putin suspecta - cind am avut un concurs de imprejurari si nu un concurs real -, cum a fost cea de la desemnarea noii conduceri a CNSAS.

Isi pastreaza verva cind vorbeste despre combaterea coruptiei, dar devine de nerecunoscut in imprejurarile in care e in joc chestiunea serviciilor secrete: are 500 de amendamente de facut unor legi ale sigurantei nationale, esentiale pentru cetatenii Romaniei, dar le trimite, totusi, in Parlament; devine un apologet al serviciilor secrete (pentru a le da incredere), dar nu forteaza, in aceasta

zona, schimbari la virf, acolo unde, cu doua exceptii, dar marginale, pastreaza oamenii vechiului regim, oameni care stiu prea bine ca angajati ai acestor servicii au facut, vezi "Cotidianul", afaceri cu, de exemplu, Omar Hayssam.

Punctual si de ultima ora: dupa sarabanda gesturilor confuze si enervate ale sefului statului in chestiunea CNSAS, e pentru prima data cind, exceptindu-i pe aliatii neconditionati ai presedintelui - pusi de acesta intr-o situatie ridicola -, exista opinia unanima ca Traian Basescu ascunde ceva, cind se simte - fara contraargument valabil - ca nu joaca cinstit.

Cind candidatul Traian Basescu l-a intrebat pe contracandidatul Adrian Nastase daca e santajabil, vorbele fostului primar l-au despicat pe fostul premier.

In cazul in care actualul presedinte al Romaniei nu va reusi cit mai repede sa invalideze - prin fapte - curentul de opinie care se incheaga si care se ingroasa - anume ca apropierea sa de serviciile secrete nu e intimplatoare si nici inocenta -, atunci tonul pe care se pune intrebarea daca e sau nu santajabil va fi radical diferit de cel de astazi.

Acum, intrebarea inca mai are o latura igienica. Ea trebuie sa fie pusa pentru ca e singura sansa de a evita ziua in care acuza pe care o contine va avea o forta mult mai mare decit o are o afirmatie cu aceleasi date. Daca se va ajunge pina intr-acolo, nici "poporul" lui Traian Basescu nu va mai putea face nimic pentru seful statului.