Stabilitatea politica a devenit un fetis, o mantra si un paravan pentru manevre politice. Invocata adesea de guvernanti si de presedinte, ea a ajuns sa insemne o obligatie care mentine in anumite limite conflictul politic profund si, probabil, ireconciliabil din interiorul Aliantei.
Este adevarat ca, daca tara se destabilizeaza politic prin caderea guvernului sau alegeri anticipate, nu vom adera la UE la 1 ianuarie 2007. Tot atat de adevarat este insa ca actuala coalitie aflata la guvernare nu este stabila, ci labila, chiar fragila. Jocurilor periculoase pe care le-au facut pana acum PC si UDMR li se adauga astazi si adversitatea declarata dintre PD si PNL.
Declaratiile televizate ale presedintelui Basescu, miercuri seara, la Antena 1, ar trebui sa ne deschida ochii si sa ne convinga de faptul ca stabilitatea politica este o iluzie.
Rezumand o parte din declaratiile presedintelui Basescu, constatam ca sprijinul politic acordat guvernarii actuale a devenit precar si temporar: PD si PNL raman impreuna la guvernare pentru ca nu pot risca esecul integrarii in UE. In rest, nu le mai leaga nimic. Parteneriatul politic care a adus Alianta la putere la sfarsitul lui 2004 este mort si ingropat.
Ruptura dintre presedinte si premier, efectiva de mai multa vreme, a fost oficializata.
Ce rost mai are atunci, ne putem intreba, mentinerea unei fictiuni pe care o numim stabilitate politica? Cum mai poate supravietui Alianta dupa atacurile furibunde ale liberalilor la adresa presedintelui, urmate de declaratia lui Traian Basescu privind despartirea de Calin Popescu-Tariceanu, a carui numire in functia de premier o regreta de acum oficial? Daca Alianta nu mai functioneaza de facto, ce rost mai are ca ea sa mai functioneze de jure?
Confuzia este totala, caci nu stim pana unde s-au rupt relatiile si in ce puncte mai functioneaza ele. Actualele incertitudini nu vor fi lamurite probabil prea curand. De vreme ce au hotarat ca nu pot parasi guvernarea, PD si PNL vor evita sa clarifice situatia si se vor ascunde in spatele interesului national.
Dincolo de obiectivul integrarii in 2007, probabil ca nu exista o definitie comuna a acestui interes. Consecintele declaratiilor de ruptura ale presedintelui Basescu vor fi insa majore.
Seful statului a trasat o linie clara de separatie intre el insusi si Calin Popescu-Tariceanu. Clasa politica este obligata sa ia act de aceasta linie de separatie si sa-si refaca calculele. Probabil ca presedintele insusi doreste sa stie pe cine poate conta si a lansat o invitatie - sau o provocare - la alegerea tuturor taberelor.
Batalia a fost declansata pe termen lung, cu un orizont de timp care depaseste 1 ianuarie 2007. Oamenii politici, factorii de decizie au fost chemati sa se decida: merg mai departe cu Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu sau cu Traian Basescu.
In batalia pe care a declansat-o, presedintele nu conteaza insa doar pe politicieni. De altfel, sprijinul sau politic este redus, iar adversitatea liberalilor l-a aruncat in minoritate: in afara de PD nu poate conta, practic, pe nimeni. Iar PD nu reuseste sa convinga de unul singur, fiind la randul sau puternic dependent de imaginea presedintelui.
Gafele facute de Emil Boc in ultima vreme demonstreaza ca partidul are mari probleme. Este de asteptat, asadar, ca Traian Basescu sa joace in acest context si cartea popularitatii sale personale, astfel incat semnalul dat prin ruptura oficiala de premier a vizat direct electoratul. Cetatenii care-l apreciaza pe presedinte vor sti de acum inainte ca acesta s-a disociat de premier.
Putin derutati pentru inceput, oamenii vor fi "ajutati" sa se decida. Ne asteptam ca atacurile prezidentiale la adresa liberalilor din guvern si dinafara lui sa continue. Semnalul a fost dat miercuri seara, cand guvernul a fost acuzat de "smecherie" si taxat pentru modul in care a tratat chestiunea Loteriei Nationale.
In contrapartida, vor continua si atacurile liberalilor fideli lui Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu la adresa presedintelui.
Pana la 1 ianuarie 2007 ne asteapta, asadar, un razboi de uzura in toata regula, purtat in paginile ziarelor si in studiourile de televiziune. Totul de dragul stabilitatii politice a tarii, desigur!
