In ciuda meciului, sau poate tocmai datorita lui, bucurestenii s-au inghesuit joi seara la Sala Palatului sa vada, sa auda si sa simta flamenco. „España Baila Flamenco" a fost un spectacol pe gustul publicului roman, care, asa cum ne-a obisnuit deja, iarta usor imperfectiunile tehnice si da nota mare pentru impresia artistica.

18 dansatori, plus trei artisti pentru voce, chitara si percutie, intr-o coregrafie care a fermecat spectatorii din Portugalia si din Spania, unde compania a fost in turneu inainte de a ajunge in Romania.

Special creat pentru publicul international, spectacolul, adus la noi de Memento Music, este o antologie a dansului spaniol, reunind mai multe stiluri de flamenco. Reprezentatia de vineri a aratat o „Carmen" diferita de conceptul baletului clasic al lui Bizet, dar autentica prin redarea intrigii imaginate de Prosper Mérimé.

Se poate dansa flamenco si pe ritmuri de tango

In deschiderea spectacolului de joi, o balerina deghizata in zeita dansului a asteptat pe scena sosirea celorlalti artisti. Publicul a ramas intrigat in momentul in care luminile au fost mutate brusc de pe scena catre sala, dar imediat au inceput aplauzele, pentru a saluta intrarea insolita a balerinilor.

Numere solo si impresionante coregrafii de grup, succedate pe ritmuri de Granados, Turina, de Falla si chiar pe sunetul inconfundabil al tangoului lui Astor Piazzolla. Desi ar fi parut greu de crezut, spaniolii de la Ballet Flamenco de Madrid au reusit sa demonstreze ca se poate dansa flamenco pe ritmurile alunecoase de tango.

Sara Lezana a dansat special pentru Romania

Devenita celebra in anii ’60 pentru expresivitatea dansului sau, artista si-a atins consacrarea o data cu rolul din filmul „Los Tarantos", o poveste de tip Romeo-Julieta cu protagonisti tigani, pelicula de altfel nominalizata la Oscar in 1963 la categoria Cel mai bun film strain.

Marea dansatoare spaniola a participat la coregrafia spectacolului „España baila flamenco". Desi s-a retras si nu mai danseaza de cinci ani, Sara Lezana a facut o exceptie joi, de „dragul publicului roman".

A intervenit de doua ori in spectacol, dar aparitia ei a fost atit de autentica alaturi de ceilalti balerini, incit publicul ar fi putut sa jure ca totul facea parte din program sau ca fusese bine regizat dinainte.

„Am dat 50%, nu 100% cum ar fi trebuit"

Luciano Ruiz, directorul artistic al companiei Ballet Flamenco de Madrid, a trebuit sa faca fata unor probleme tehnice neasteptate. Dl Ruiz ne-a spus ca, la sosirea in Bucuresti, in noaptea dinaintea spectacolului, nu a gasit sala pregatita: „Montarea instalatiilor tehnice pentru asa ceva ia 24 de ore.

Noi am ajuns aici si la 4 dimineata nu era nimic facut". Chiar si asa, spectacolul de aseara a ridicat sala in picioare la final, insa Luciano Ruiz e departe de a se declara multumit: „Ieri am dat 50% si nu sint satisfacut, voiam sa dau 100% publicului.

Ce era sa fac, sa ies pe scena si sa le spun oamenilor: «Domnilor, acest spectacol ar fi trebuit sa fie minunat, dar a iesit o porcarie?» Nu, noi am ales sa intram pe scena, dar publicul merita mai mult".

Ce faci cind nu cade cortina

A fost un moment cel putin bizar la incheierea primei jumatati a spectacolului, cind artistii au iesit din scena, s-au aprins o parte dintre lumini, dar spectatorii nu stiau ce se intimpla: s-a terminat spectacolul, e pauza, e altceva?

In cele din urma, un anunt facut la microfon i-a lamurit pe toti ca puteau merge linistiti in foaier, „pentru zece minute". Luciano Ruiz ne-a lamurit de ce nu a cazut cortina care trebuia sa semnaleze pauza: „Nu se putea trage cortina din cauza unui cablu suspendat. Noi nu aveam ce face, e neobisnuit sa urci pe o scena fara cortina, dar a trebuit sa o facem si pe asta".

De ce spectatorii nu si-au primit bisul

La sfirsit, toata sala ridicata in picioare si-a cerut bisurile. Dar nu s-a intimplat nimic: scena fara cortina a ramas la fel de goala. Directorul artistic al companiei si-ar fi dorit si el citeva bisuri, dar nu a mai acceptat compromisul cu sonorizarea proasta: „In flamenco, bisul inseamna sunet, nu doar «Olé, olé, olé».

Bisul trebuie sa fie ceva natural, din inima, dar pentru asta ieri nu erau conditii tehnice, nu s-ar fi auzit pasii balerinilor. La sfirsitul primei parti, a fost numarul acela fara muzica, in care trebuia sa se simta doar ritmul pasilor balerinilor. Se auzeau numai dansatorii din primul rind, care erau mai aproape de microfoane. Asa nu se poate".

„Ne mai intoarcem"

Dincolo de imperfectiuni, artistii spanioli au ramas incintati de publicul din Bucuresti. Nici pe directorul artistic si nici pe balerini nu i-au deranjat aplauzele publicului, adesea oferite in timpul unui numar de dans.

Reactia publicului i-a incintat pe spanioli: „Ne asteptam ca romanilor sa le placa, dar e surprinzator ca, atunci cind exista anumite diferente culturale, flamenco-ul sa poata fi simtit si inteles ca aseara".

Iar aceasta surpriza se traduce printr-o promisiune, dupa cum spune Luciano Ruiz: „Noi ne intoarcem acolo unde am fost bine primiti. Ne vom intoarce si in Romania, dar vom pregati dinainte un numar de dans flamenco pe muzica populara romaneasca".

Citeste articolul complet in Cotidianul