Legea accesului la informatii publice si-a aratat, in cei aproape cinci ani de existenta, citeva carente majore, pe care oamenii politici nu par deloc dispusi sa le remedieze. Una dintre acestea se refera la zona de aplicabilitate a legii, adica la institutiile care sint obligate sa i se supuna.
Si legea spune asa: „Prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei". Lasam la o parte exprimarea timpa.
Mosita de liberala Mona Musca si finisata de PSD, legea a fost elaborata in toamna lui 2001, adica exact in perioada in care mai toate Regiile Autonome se transformau in Companii Nationale, adica societati pe actiuni in care statul este unic actionar.
Observam insa ca sintagma „Companii Nationale" nu se gaseste in textul legii, ceea ce a permis unor asemenea institutii sa se considere scutite de respectarea ei.
Un exemplu elocvent in acest sens a fost Loteria Romana, in timp ce era condusa de Nicolae Cristea. La solicitarile repetate ale „Cotidianului" de a oferi informatii de interes public, conducerea Loteriei a raspuns ca, atita vreme cit e societate pe actiuni, are buget propriu si functioneaza pe baza de autogestiune financiara, nu-i este opozabila legea accesului la informatii publice.
Un exemplu inca si mai flagrant vine din partea Regiei Autonome a Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat.
Desi in acest caz apare in denumire in mod clar sintagma „Regie Autonoma", iar bunul-simt ne indeamna sa credem ca institutia ar trebui sa se supuna acestei legi, conducerea actuala a institutiei ne-a dat in trei rinduri, pentru documentari diferite, acelasi raspuns: „RAAPPS functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.
Avind in vedere faptul ca nu este beneficiara resurselor financiare repartizate de la bugetul de stat, nu se incadreaza in prevederile legii si nu putem raspunde favorabil solicitarii dvs."
In cazul ambelor institutii, dar si al altora care raspund la fel, confuzia este evidenta si inca nu stim daca nu cumva premeditata. Semnatarii unor astfel de raspunsuri par sa inteleaga prin fonduri publice exclusiv cele provenite de la bugetul de stat. Or, stim foarte bine ca exista institutii publice care nu sint neaparat bugetare iar cele doua evocate mai sus sint exemplul perfect.
Loteria era pina nu de mult detinuta in proportie de 100% de Ministerul Finantelor si de putin timp 20 de procente au fost transferate la Fondul Proprietatea - si nidecum nu a fost infiintata pe bani adusi de-acasa de Nicolae Cristea.
Asijderea, RAAPPS este detinuta integral de stat, iar imobilele pe care le administreaza nu le-a primit directorul Cristian Vlaicu de la vreo matusa Tamara, ca sa-si permita sa spuna ca legea informatiilor de interes public nu i se aplica.
Evident ca cea mai buna solutie pentru a preveni asemenea abuzuri este o modificare legislativa. In primul rind, ar trebui definite mai ferm si mai putin timp institutiile care trebuie sa i se supuna.
In al doilea, ar trebui instituita clar o anume identitate intre fonduri publice (nu doar bugetare) si interes public, astfel incit orice ban public sa poata fi urmarit, de catre jurnalisti sau simpli cetateni, cu ajutorul acestei legi.
In cei 13 ani cit a condus Loteria, Nicolae Cristea a transformat-o intr-un soi de enclava personala, parind cu argumente precum Cel de Sus orice ingerinta din afara. Stim acum cit de multe lucruri avea de ascuns. Faptul ca directorul RAAPPS foloseste acelasi scut ne indreptateste sa credem ca se pregateste si el sa ascunda destule lucruri, daca nu cumva o si face deja.
